Pages

12 octombrie 2012

Fuck you life!

Multumesc draga inima ca nu ma asculti niciodata. Multumesc domnule creier ca pierzi timpul cu toate prostiile si nu te concentrezi pe ceea ce este cu adevarat important. Va multumesc. Sincer. Pentru ca imi demonstrati cat de diferita si proasta sunt fata de ceilalti.
  Si cel mai mult ma doare ca ea habar nu are de felul in care ma simt. Daca i-as spune, ar fi in zadar. Eventual m-ar lua peste picior si ar spune ca-s nebuna. Poate sunt. De fapt chiar sunt. Sunt o nebuna ce iubeste si intelege pe toti, dar nimeni pe ea. Sunt o nebuna ce alearga dupa un final fericit. Sunt o nebuna ce viseaza cu ohii deschisi la un rasarit cu cer roz.
Si uite asa o iau de la capat. Cu lacrimi varsate in miez de noapte.
Cand in sfarsit am crezut cu adevarat in ceva, totul s-a naruit. Dar nu asa e orice poveste? Si orice film? Cand crezi ca totul e bine, iti mai fute viata o palma si te trezesti inapoi in cutia ta intunecata.
Nu mi-era dor de acest loc rece si uscat. Chiar daca mi-a fost mult timp prieten. Am trait atat de mult in el incat nu mai vedeam nimic. Locul asta..singuratatea. Dar ma intorc resemnata in coltul meu friguros, imi strang genunchii la piept, inchid ochii si visez iarasi la o scapare..visez.. Pentru ca numai astea imi raman: vise si...iluzii.