Ma sperie. Ma urmareste non-stop. Ma controleaza. Vrea sa stie tot. Vrea sa vada cum rectionez. Vrea sa afle daca sunt nervoasa, fericita sau speriata. Cand dorm.. sta in genunchi si se uita cu atentie la mine. Cand scriu ii simt respiratia in ceafa si ma panichez. Cand sunt la scoala se tine dupa mine si rade intr-una. Cand mananc ii simt ochii reci, intepeniti pe lingura mea. Cand citesc imi distrage atentia de la poveste. Cand beau.. dispare..
Ba nu. Imi intra in creier si-si construieste propiul univers. Universul in care sunt fericita. Si vad in jurul meu oameni noi, locuri noi, sunete noi. Universul in care stiu ca sunt acasa si ca toata lumea ma asculta. Si totusi.. e universul in care urasc sa ma plang de ceva anume si urasc sa fac pe altii sa sufere. Universul in care as da orice, pentru oricine, oricand. Universul in care nu mi-e frica de nimic. Dar "tot ce e bun tre' sa dispara".
Mereu aceeasi poveste. Deschid ochii, imi pun mana pe frunte, ma uit la ceas si mintea imi este cuprinsa de teroare. Inchid ochii si sper sa se termine totul in clipa aia. Deschid ochii iar si vad ca tot aici sunt. Locul asta murdar, plin de frica, de dispret, de ura, de falsitate, de lasitate. Gandurile imi sunt impleticite si nu-si pot gasi capatul. Imaginatia e inghetata. Capul imi este invadat de o ceata deasa. Atat de deasa incat nu mai pot vedea in jurul meu. Nu stiu cine vrea sa ma ajute, cine vrea sa ma inteleaga, cine-mi vrea raul si cine este nepasator. Incerc sa ma intorc in paradisul acela dar nu reusesc. Ma panichez din ce in ce mai tare. Inima incepe sa bata din ce in ce mai repede, frunt
ea si nasul mi se umezesc de sudoare, fata mi se face palida, peretii incep sa se micsoreze, lumea asta nenorocita incepe sa dispara..
Orele trec. Ochii-mi stau tepeni pe un ecran luminos cu multe imagini si scrisuri ciudate. "Iar ai venit? Nu te-ai lamurit ca nu te bag in seama? Pleaca dracu o data! Nu te'ai saturat sa ma urmaresti tot timpu? Ce vrei? Vrei sa stii cum ma faci sa ma simt? Nu-ti zic! Dispari!" imi zic in minte in timp ce ma uit in la privirea aia incruntata. Desi simt ca.. chiar daca nu-i spun nimic, imi citeste gandurile. Stie cum ma simt. Stie tot desi nu scot un sunet. Vreau sa dispara si sa ma lase in pace. Si asta stie.. si tocmai de aia nu pleaca.
Nu mai aud. Nu mai simt. Nu ma mai doare nimic. Nu vorbesc. Nu citesc. Nu incerc sa mai inteleg ceva.
Totul pana in clipa in care limbile ceasului arata opt si treizeci si trei de minute. Atunci simt cum sangele incepe iar sa curga prin vene. Incetul cu incetul imi revin. Incep sa adulmec fumul cu tigara ca un copil ce simte mirosul de cozonaci ai bunicii. Inchid ochii, imi ridic nasul, trag aerul in piept si incep sa zaresc iar lumina.. Schimonosesc un zambet si mai trag un fum. Activitatea cerebrala devine o nebunie. Toate gandurile o gonesc in toate partile. Ca masinile pe autostrazile din SUA. Sunt de toate marimile, de toate culorile. Si toate vor sa ajunga undeva cat mai repede. Si incearca sa se bage una in fata celeilalte. Pana cand ajung sa se loveasca violent si sa provoace accidente grave cu zeci de morti.Dupa ce toata lumea incepe sa fie la locul ei dau play la radio si incepem sa ne distram.
Radem, tipam, fumam, ne holbam unii la altii, radem din nou, aruncam sticle pe balcon, vorbim aiurea, radem iar, facem poze, mai fumam si ne simtim bine. Dimineata ne inghesuim ca niste copii pe balcon si privim rasaritul.
O dunga rosiatica strapunge marea albastra. Apoi mai apare una. Si inca una.. pana cand acel punct din care porneau toate se transforma intr-o lumina puternic pe care nu o poti privi.
Incepem si ne strambam la soare pentru ca nu ne lasa sa-l privim. O voce din spate striga "de ce va chinuiti atata? soarele e constient de frumusetea lui si d'aia nu va lasa sa-l vedeti. Stii.. el nu vrea ca voi sa fiti orbiti de nobletea lui.. e si el un pic egoist, dar o face pentru binele vostru". Apoi nu se mai aude nimic. Toata lumea incepe fuga pe usa ce da in hol si raman singura. Lacrimile imi incarca ochii si ma arunc pe podea. Ma ridic, iau de pe masa sticla de vin, o duc la gura si nu ma opresc din a o lasa din mana pana ce tot vinul nu curge prin gatul meu.
Deschid ochii. Imi pun mana pe frunte. Ma uit la ceas. Mintea imi este cuprinsa de teroare. Inchid ochii iar si sper sa se termine totul in clipa aia. Deschid ochii si vad ca tot aici sunt. Locul asta murdar, plin de frica, de dispret, de ura, de falsitate, de lasitate. Gandurile imi sunt impleticite si nu-si pot gasi capatul...
