Inceputul sfarsitului

31 Decembrie 2010. 1:07 AM. Nu am inspiratie, nu sunt trista, nu sunt melancolica deci nu stiu ce sa scriu. Da. Asa-mi termin anul. Fara sa scriu nimic. Pentru ca nu stiu ce. Mi-e foarte somn. Si lene. Si ascult kiss fm. Si ma culc.

Old stuff

Tot rascolind prin laptop am gasit niste chestii scrise acum muuult timp si din ce-mi amintesc nu le-am pus atunci pe blog considerand ca sunt neterminate [acum mi-am adus aminte si de o "poveste" stupida cu un "el" si o "ea" pe care am scris-o in august si nu am pus-o aici :-?]

(Created: ‎Friday, ‎April ‎02, ‎2010, ‏‎9:11:42 PM)

" Am ochii deschisi. In fata mea se arata un deal. Ban nu. E o campie verde. Ma striga pe nume. Ma cheama. Imi zice sa ma duc spre ea. Lumina aia stralucitoare si mare de pe oglinda oceanului ma incurajeaza. Imi zice ca e bine si ma alinta cu lumini mici si calde pe fata. Deodata cad si mi se zguduie mana dreapta. M-am impiedicat de-o creanga din dosul gradinii.

Duminica. In curte este un curcubeu de flori ce se balagane la interactiunea cu adierea calduta ce trece pe aici. Cainele sta in fata mea cu ochi mari si rugatori. Coada se balangane si ea ca florile doar ca mult mai repede. Varfurile urechilor stau pleostite peste baza urechilor. Pe bot parca are un ramjet mare si limba ii atarna ca rufele de pe franghie.

Se aude un sfarait urat si vine un fum din stanga mea. Tata face gratar.

Stau intre 4 pereti jumatate lambriuri de lemn, jumatate bleu-ciel. De aici din spate se vede bine. Observ ca o ganganie mica cu aripi s-a asezat pe “shuzul” meu. Scutur piciorul si ea zboara. In stanga mea se vad niste bete. Multe. Iar toate aceste bete cu niste brobonele mici si verzi pe ele pornesc dintr-un bat mult mai gros decat ele. In departare se vede o pata roz, ce-mi smulge un suras, pe foaia subtire de culoare bleu spre alb. Este 7:37, in 23 de minute incepe ora de matematica.

Incercand sa zaresc o pata albastra prin toata marea asta verde imi dau seama ca el este langa mine. Inalt, cu privire dura si maini puternice ca de obicei. Numai privindu-l simt cum mi se incalzeste sulfetul iar zambetul lui infiorator de seducator imi smulge inima din peipt. Mergem fara sens pe strazi fara sa ne spunem ceva. Un sunet asurzitor tulbura tacerea. Iar trebuie sa ma trezesc.

Imi vine un miros ce-mi arde narile. Palmele sunt manjite cu rosu. Incerc sa le spal. Rosul nu iese. O figura se holbeaza la mine. Imi pare cunoscuta si totusi nu am vazut-o niciodata. Lucrurile din jurul ei mi se par cunoscute. O flacara rosiatica se aprinde peste capul ei. Au trecut 52 de minute iar parul mi s-a facut prea rosu. Sigur o sa se vada culoarea."

(Created: ‎Saturday, ‎May ‎22, ‎2010, ‏‎8:51:58 PM) - am gasit asta sub titlul "De un an si 5 luni"

"De un an si 5 luni inima ei s-a oprit.

De un an si 5 luni ea a uitat sa mai traiasca.

De un an si 5 luni ea este o planta ce nu mai creste.

De un an si 5 luni aripile ii sunt retezate.

De un an si 5 luni nu mai poate cladi nimic in jurul ei.

De un an si 5 luni nu mai poate scapa din jugul amintirilor.

De un an si 5 luni nu-si gaseste linistea.

De un an si 5 luni a uitat sa zambeasca cu adevarat.

De un an si 5 luni viata ei s-a schimbat.

De un an si 5 luni nu mai simte raza de soare ce-i mangaie trupul.

De un an si 5 luni ii cauta scuze.

De un an si 5 luni nu uita nimic.

De un an si 5 luni i s-au inchis portile inimii.

De un an si 5 luni se simte singura.

De un an si 5 luni lacrima i-a incremenit pe obraz.

De un an si 5 luni se hraneste cu sperante.

De un an si 5 luni nu se mai gandeste la ea.

De un an si 5 luni nu mai este ea.

De un an si 5 luni inima ii este faramitata.

De un an si 5 luni.. timpul continua sa treaca."

Aaaa... si... Craciun Fericit! [care meritati]

Analiza Prieteniei - sau "Ce fac la ora de biologie"

Amintirile din pod stau ravasite pe un raft prafuit. Matasea paianjenilor este tesuta cu grija deasupra scrisului. Pete uscate de cerneala alcatuiesc modelul lemnului din care este facut dulapul. Un sertar sta strengar in-afara. Dar e gol.

Miroase a picaturi de roua. De fapt sunt lacrimi. Se rostogolesc pe obrazul meu si cad ca niste cadavre. De ce am ajuns aici?

Poza erotica cu dresurile tale albe atarna stinghera pe un geam. Imi aduc aminte cum iti cantam cuvinte pe hartie. Si cum ne promiteam vorbe de neuitare.. Timpul e mult prea crud cu noi. El asterne o ceata groasa intre noi. Lumina e difuza. Nu vad decat o umbra de-a ta. Te-ai dus si tu...

Rezervele imaginatiei imi sunt seci de cand n-am mai despicat teoria iubirii in zece. Paginile pline cu litere ale cartilor nu ma mai incalzesc ca alta data. Nu mai au nici un farmec. Sti de ce? Pentru ca nu mai am cui sa-mi plang amarul si nazbatiile. Nu mai am culoare. Mintea mea e gri. Sunt singura. Vantul rece imi strapunge sufletul ca o sulita. Ti-am spus ca esti "cea care se joaca cu frunzele cand bate vantul" si "litera c de la tastatura". Ei bine afla ca de la tastatura mea lipseste "c"-ul. Orice are un inceput si-un sfarsit dar nu credeam ca asta se va sfarsi vre-o data.

M-am mintit singura un timp, mi-am facut vise.. ca in final sa ma scol din acel peisaj fantastic intr-o camera goala, inchisa si singura. Cine imi mai picteaza mie dimineata? Cine imi mai contureaza un zambet? Nimeni.. Am incercat sa construiesc o lume a noastra numita prietenie dar ti-ai intors spatele si m-ai lasat cu vopseaua in mana.

Eu nu o sa uit prea curand din ce mi-am cladit amintirile. Mai ales vocea ta care imi suna atat de melodios in urechi. Acum mi se pare stridenta.. falsa. Nici ochii nu-ti mai sclipesc ca alta data. Nu. Sunt reci. Nu mai inspira caldura si intelegere. Totul se rezuma acum la "nu", la "a fost", la "a trecut", la .. "pierdut"...

Si raman tot in pod, tot singura, tot in intuneric, tot.. plangand.

Ură

V-am ascultat cat am fost la scoala
Toata vorba goala
A trecut pe langa mine
Si imi pare bine
Ca daca va ascultam
Si daca va credeam
Ajungeam ca voi - ajungeam un gunoi.

[...]

Mi-au mai ramas doua strofe sa vorbesc despre tine
Nu stiu de ce am pierdut atata timp sa scriu despre tine
Nu meriti nici cea mai mica atentie
Din punctul meu de vedere esti o mare frectie
Ai ramas la fel si nimic n-o sa te schimbe.

(...)

Esti un caine legat la ochi si de picioare
Si tot asa vei fi si in viata urmatoare.

Vreau sa te distrug incet si bine. Vreau sa te dau cu capul de pereti pana ce sangele este asezat uniform pe tapet. Vreau sa te leg de un scaun si sa desenez cu un cutit pe spatele tau rasaritul sangeros pe care il vei trai. Vreau sa-ti crestez mainile, sa ti le fac franjuri. Vreau sa te dezbrac in mijlocul strazii si sa arunc cu pietre in tine. Vreau sa-ti colorez picioarele in mov, movul pe care il porti pe unghii foarte rar. Movul acela inchis, aproape visiniu . Sa te colorez cu o bata. Vreau sa-ti chinui chipul si sa-l fac sa sufere. Vreau sa-ti tai aripile si sa-ti murdaresc penele cu sangele tau. Vreau sa-ti iau ultima suflare. Vreau sa arat tuturor cum tu porti o aureola falsa, din tinichea, deasupra capului. Vreau sa te impusc cu un glontz cu venin. Vreau sa te otravesc. Vreau sa te schingiui ca pe un gandac. Vreau sa te vad prabusita in propriul sange. Vreau sa te atarn deasupra patului, in loc de lustra. Vreau sa suferi. Cat mai mult. Pana ce suferinta va deveni prietena ta cea mai buna. Asta vreau. Asta m-ai facut sa iti doresc.

Ura ce-mi clocoteste in vene ma face sa scuip rautate. Ma face cea mai oribila persoana de pe pamant. Imi pompeaza venin si nu ma lasa in pace. Vrea sa devin ca tine, o vipera.

Pas cu pas o sa devin ca tine. Dar mult mai rau. Durerea pe care m-ai facut s-o simt va fi un nimic fata de ce vei experimenta tu.

Te detesc. Te urasc. Ma faci sa fiu ceea ce nu vreau sa fiu.

Plictiseala si leapsa.

Mda. Am mai furat 2 lepse "dupe" "net". Ca asa-i frumos. O sa va mai enervez un pic. Na.


Ziua cea mai frumoasa: cea cand ma simt fericita toata ziua
Cel mai mare obstacol: constienta
Cea mai mare greseala: ca avem ratiune
Radacina tuturor relelor: tu insuti
Distractia cea mai placuta: sa fiu singura undeva unde imi place
Cea mai mare infrangere: pesimismul
Cei mai buni profesori: timpul
Prima necesitate: viata
Ceea ce te face cel mai fericit: sa stau cu cei care tin la mine si ma respecta
Cel mai mare mister: ce gandeste cel de langa mine
Cel mai rau sentiment: sa fii calcat in picioare de altii (inclusiv munca ta)
Cel mai bun cadou: doar sa fii prezent
Lucrul cel mai de valoare: eu
Calea cea mai rapida: minciuna
Sentimentul cel mai placut: visul
O protectie efectiva: prezervativul :)) nu. egoism
Cel mai bun remediu: muzica
Forta cea mai puternica: pt mine? sa fiu eu insumi
Persoanele cele mai necesare: aia care te finanteaza [in ziua de azi]
Lucrul cel mai placut dintre toate: am mai zis o data.. parca.



Mi'am petrecut cea mai frumoasa vacanta in: camera mea
Cel mai de pret lucru pe care il am este... viata
Imi bate inima tare atunci cand... oho..cand sunt ascultata, cand ma simt cu musca pe caciula, cand vreau sa fac ceva rau sau bun, cand rad, cand ma enervez, cand ma ascund, cand vorbesc despre cineva, cand scriu lepse, cand ascult Rammstein.
Cand sunt suparat, intotdeauna.. ascult muzica
Cand ma indragostesc.. visez mult
Cel mai fericit am fost atunci cand.. am descoperit oameni ce'mi sunt aproape si eu nici nu'i observam
Nu spun niciodata NU propunerii de a... fuma
Prietenii spun despre mine ca sunt... multe. intreaba'i pe ei. nu'mi place sa ma laud cu chestii de genu'
Daca ziua de maine n'ar exista, azi as.. m'as sinucide.
Cel mai tare ma enervez atunci cand... cineva ma contrazice intr'un mod brutal, mi se interzice ceva, nu pot face ce'mi place sau ce'mi doresc, mi se strica laptopu.
Am emotii atunci cand trebuie sa... spun ceva important cuiva
Cel mai mult ma mandresc cu... paru si unghiile. :)) glumesc. nu m'am gandit la asta niciodata.
Cel mai frumos cadou pe care l'am primit a fost... lol..nu'mi aduc aminte
Nu as renunta niciodata la.. Bimbo si la viata
Cel mai bun prieten este... tu esti propriul tau prieten
O zi perfecta atunci cand... stau in pat cu Bimbo'n brate si cand ma simt fericita.

Nu trebuie sa intelegi ceva din harababura asta. Trust me!

Pentru ca nu'mi ajung cuvintele sa descriu ceea ce simt.
Niciodata, nimeni, nu o sa poata sa descrie exact ceea ce au in suflet, ce'i apasa, ce gandesc, ceea ce vor, prin cate au trecut, cat ne nenorocita si magnifica este viata sau pur si simplu ceea ce sunt.
Toti, absolut toti se regasesc in ceva. In cuvinte, in acorduri line sau grave, in imagini, in valul marii, in zapada de pe nasul unui copil, intr'un simplu fir de par alb sau intr'o floare.
Nu pot si cred ca nu vreau sa spun tot ce gandesc si ce simt. Asta sunt eu. Trista, zambareata, betiva si tampita. Nu ma supar. Ma iubesc asa cum sunt. Asta ar trebui sa faca toti. Sa se iubeasca pe ei insisi mai intai. Ma gandesc ca.. daca tu nu te iubesti, de ceilalti ce sa mai zic.
Vreau... as vrea... cu asta incep mereu cand gandesc: vreau sa'l vad, as vrea sa merg acolo, vreau sa stiu ce faci, as vrea sa nu mai plang, vreau sa rad, as vrea sa fug, vreau sa... Tot timpul imi incep procesul gandirii astfel dar niciodata nu'mi gasesc acea forta puternica pentru a si zice ce gandesc. Mereu schimb ordinea sau timpul cuvintelor si zic altceva. Nici macar acum, cand scriu. As vrea.. sa scriu tot ce gandesc dar.. exista un mare dar ce trage dupa el consecinte infioratoare. Toti sititi asta. Nu recunoasteti. Lasilor. Eu sunt sincera dar nu pe deplin.
Am gresit si voi gresi toata viata. Asta e. Niciodata nu o sa fac ceea ce gandesc. Stiu foarte bine. Niciodata nu o sa'i spun acelui "el", ce va veni sau deja este, cat de mult imi trasare gandul cand ii aud numele. Niciodata nu voi recunoaste cat de mult ma enerveaza "ea", ce este sau ce va veni.
Niciodata nu voi spune ca ascult melodia x din pricina y sau pentru ca ma simt z.
Ascult la infinit aceleasi cantece ce ma fac sa lacrimez [si sa stric tastatura.. lol] si imi aduc aminte de amintirile uitate.. zilele in care imi bagam fata in perna si plangeam sau in care mancam o inghetata si cadeam pe mijlocul sinii de tramvai. Dar nu zic, chiar daca ma gandesc mereu, ceea ce'mi aminteste cu adevarat.. ziua in care..
Nu trebuie sa intelegi sau sa inveti nimic. Asta fac doar eu. Doar eu inteleg ce scriu si tot eu invat din ceea ce gandesc. Nu trebuie sa te superi dar poti sa plangi, tu draga cititor.
In momentul asta de exemplu, AS VREA, ca cineva anume ca citeasca sau sa fie langa mine. Cienav care nu citeste niciodata si nu are nici un fel de habar de existenta acestor cuvinte. [si nimeni nu stie la cine ma refer; va asigur] Cer imposibilul. Nu ma alina decat o melodie stupida si trista de care nu mi se dezlipeste sufletul.
Nu stiu ce vine in viata, peste cine sau ce voi da. Voi trece peste toate. Chiar daca imi va lua ani pentru a invata lectia vietii. Macar incep de pe acum sa o inteleg.
S'a schimbat melodia si.. iarasi nu spun tot ce gandesc din cauza acelui cretin "dar". Ma gandesc la ce a trecut. Acum foarte foarte foarte putin timp. DAR a trecut tot. S'a sfarsit.
Probabil voi continua aceasta harababura din capul si din mainile mele.
Nu stiu cand. Dar stiu ca o voi continua.

Nu

Nu sunt. Nu mai vreau sa fiu. Nu vreau sa mai aud ceva. Nu.

Vreau sa stau sa ma plictisesc si sa adorm ascultand aceeasi melodie.

Nu vreau sa va mai vad, sa va ascult sau sa mai discut cu voi.

Nu acum.

Nu vreau sa mai citesc sau sa mai scriu.

Nu vreau sa ma mai scol dimineata si sa beau.

Nu vreau sa mai plang, nu vreau sa mai rad.

Nu vreau sa va mai vad.

Nu vreau sa va mai urasc, nu vreau sa va mai iubesc.

Nu vreau sa mai fiu inconjurata de incompetenti.

Nu vreau sa-mi mai bat capul cu prostii.

Nu vreau sa mai simt cum imi alearga sangele prin vene.

Nu vreau sa mai aud cum imi bubuie tamplele.

Nu mai cer nimic. Doar sa fiu singura cu gandurile mele. Atat.

Noaptea

Va dezamagesc de la inceput spunandu-va ca in aceasta postare nu veti gasi inca o poveste cretin si plictisitoare ci gasiti lepse. Prima pe care am primit-o a fost de la Roxana [de care mi-e dor si imi cer scuze ca nu ti-am raspuns aseara pe facebook, ma uitam cu mama la niste poze], acum cateva luni, dar am facut-o in graba si nu a iesit prea bine :D Acum, ca tot e 3 noaptea, prefer sa zic dimineata, plictisindu-ma de tigari si apa, am rascolit putin google'ul si alte bloguri si am gasit lepse dragute.
Enjoy! :)


I. Leapsa pe muzica. (multi o cunosc si oricum mi-e lene sa mai scriu regulile)
1. cum te simti azi?
ellie goulding - starry eyes (jackwob remix) ~ mh. cv in genu

2. vei ajunge departe in viata?
mt eden dubstep - sierra leone ~ adica? :)))

3.cum te vad prietenii tai?
freedom staellite - easy 99 (vienna scientist) ~ daca zici tu :-"

4.te vei casatori vreodata?
rihanna - good gurl gone bad ~ in plm? da sau nu? :)) presupun ca nu, sau da si ajung vaduva :))

5.care e tema preferata a celui mai bun prieten?
miley cyrus - two more lonely people ~ DA! asta chiar da!

6. care e povestea vietii tale?
linkin park - what i've done ~ uneori da. adica mai mereu >:) :))

7. cum este/era in liceu?
puffy daddy ft faith evans - i'll be missing u ~ mai vedem..

8. cum poti avansa in viata?
nneka - heartbeat (chase & status remix) ~ ce? :-?

9. care este cel mai fain lucru la prt tai?
freedom satellite - trash ~ era imposibil :))) nu ma prea mir.

10. ce se preconizeaza pt weekend?
love song by sara bareilles ~ ha?! /:)

11. ce cantec te descrie cel mai bine?
mt eden dubstep - sarah mclachlan - silence ~ bai :)) da' e bine :))

12. dar pe bunicii tai?
rihanna - te amo ~ vaaai :)))

13. cum iti merge in viata?
one republic - say (all i need) ~ : du'te dracu de player. ma sperii.

14. ce mel iti va canta la inmormantare?
dream theatre - forsaken ~ ooh da..

15. cum te vede resul lumii?
super junior - sorry sorry ~ adica? :)) ma vede o ciudata care vorbeste in limba curului? :))

16. esti fericita?
vama veche - cu tine ~ da! 8->

17. ce cred prt cu adevarat despre tine?
gorillaz - feel good ~ mmm :X :))

18. sunt pers care te doresc in secret?
rammstein - rosenrot ~ am zis OCHEI! :))

19. cum sa ma fericesc singur?
dj shadow - six days original ~ merge merge :))

20. ce ar trebuie sa faci cu viata ta?
bar9 - sholin style (nero remix) ~ da mersi. am inteles o pula :))


II. Leapsa pe care am gasit-o pe un blog prin google si de asemenea la Roxana
1. Ce iti place sa faci atat de mult, incat ai plati pentru asta?
sa stau in sala de teatru non-stop.

2. Daca ai afla astazi ca mai ai de trait exact 5 ani, ce ai face începand de maine?
o sapt as plange, o sapt as rade, o sapt as merge la teatru, o sapt as desena, o sapt as vorbi non-stop, o sapt as bea, o sapt as fuma, o sapt m'as face praf, o sapt as asculta muzica, o sapt as da sfaturi, o sapt as iubi, o sapt as uri, o sapt as sta cu mama, una cu tata, una cu sor'mea, una cu mamaia; o sapt as pleca la mare, o sapt as pleca la munte, o sapt m'as plimba cu metroul, o sapt as fugi pe un camp, o sapt m'as uita la fotbal, o sapt m'as uita la wrestling, o sapt m'as juca cu cainii si restul lunilor as pleca din tara.

3. Daca ai castiga un milion de euro neimpozabil, ai continua sa faci ce faci acum?
sa merg la sc? da.. da' as fugi de acasa.

4. Peste 15 ani, ce ai vrea sa scrie pe prima pagina despre tine, in cel mai important ziar din tara? Care ar fi titlul articolului?
nimic. articol invizibil. nu vreau sa ajung in ziar.

5. Ce vrei sa spuna prietenii tai despre tine la ceremonia ta funerara.
nu sa zica, sa rada.

6. Dar pe piatra ta funerara ce vrei sa scrie despre tine?
MRM

7. Cand erai mic ce le raspundeai celor mari la intrebarea: Tu ce vrei sa te faci cand vei fi mare?
pai, in ordine cronologica: doctorita, tenismena, actrita, cantareata, arhitecta si acum fotograf.

8. Ce ai face daca ai sti absolut sigur, dincolo de orice dubiu, ca este imposibil sa esuezi?
ce'as vrea. ca si acum :)

9. Ce ai vrea sa le spuna copiii tai nepotilor tai despre tine?
ce vor ei

10. Daca ai putea acum sa te proiectezi in viitor, in ultima zi a vietii tale si să iti iei un interviu, care sunt trei întrebari pe care ti le-ai adresa?
cum te cheama, cati ani ai, cum ai ajuns aici?


III. Leapsa simpatica cu cateva intrebari.
1)Luaţi cartea cea mai la îndemînă, deschideţi la pagina 18 şi scrieţi aici al 4-lea rînd
"Sociala Experimentala (Tillburg, 1984), Enrich Witte vorbea de o criza" - Fundamentele psihologiei (Mileu Zlate), e cartea lu' mama.
2) Fără să verificaţi, cît e ora?
3 dimineata
3) Verificaţi!
3:06 AM
4) Cum sînteţi îmbrăcat?
tricou bleu, pant scurti verzui
5) Înainte de a răspunde la acest chestionar, la ce vă uitaţi?
la alte lepse :))
6) Ce zgomot auziţi în afara celui al calculatorului?
ticaitul ceasului, melodia din casca
7) Cînd aţi ieşit ultima data şi ce aţi făcut cu ocazia respectivă?
ieri, mi'am gaurit iar urechea
8) Ce-aţi visat ieri noapte?
nu stiu.
9)Cînd aţi râs ultima data?
la 1, cand s'a terminat filmul
10)Ce aveţi pe pereţii încăperii unde sînteţi?
dulapuri, o etajera cu toaster si nuj ce pe ea, calendarul, chestie d'aia cu polonic, d'alea de iei cartofii din tigaie si chestii de genu, suport pt servetele, folie de aluminiu si folie transparenta.. si prize.
11)Dacă aţi deveni multimilionar peste noapte, care ar fi primul lucru pe care l-aţi cumpara?
tigari
12)Care este ultimul film pe care l-aţi văzut?
Codul lui DaVinci
13) Aţi văzut ceva neobişnuit astăzi?
pe mine in oglinda :))
14) Ce părere aveţi despre acest chestionar?
misto
15)Spuneţi-ne ceva ce nu ştim încă:
vreau sa-mi fac tatuaj pe ureche
16)Care ar fi prenumele copilului dvs. dacă ar fi vorba de o fetiţă?
Sarah sau Miruna :))
17)Şi dacă ar fi vorba de un băiat?
David
18)V-aţi gîndit deja să locuiţi în străinătate?
Mda.
19)Ce aţi dori ca Dumnezeu să vă spună cînd intraţi pe porţile Raiului?
Bine ai venit? sau.. ce cauti aici? :D
20) Dacă aţi putea schimba ceva în lume (în afară de politică), ce aţi schimba?
orasul in care locuiesc
21)Vă place să dansaţi?
Daaa.
22)George Bush?
Prefer Obama.
23) Care a fost ultima chestie pe care aţi văzut-o la televizor?
stai :-? era ceva pe discovery parca cu niste escavatoare..

01:43 AM - 03:29 AM

25 iunie. De fapt 26 ca deja e 01:44 AM. M-am inchis in bucatarie si am inceput sa-mi insir ideile pe foaie (si nu numai ideile..). Exact cum faceam cand aveam 12 ani.. doar ca acum nu mai bate lumina galbena a becului din stanga mea ci bate o lumina enervanta, alba, a unui neon de deasupra chiuvetei.

Si nu mai scriu poezii si povesti despre el intr-un caiet facut jurnal, cu ajutorul unor pixuri-curcubeu. Scriam intamplari si apoi coloram paginile cu creioane colorate si le parfumam. Intr-o zi ma hotarasem sa rup toate foile si sa le arunc pe geam dar abia dupa saptamani intregi am renuntat la ele. Din cate mai stiu era 10 noaptea si m-am dus in baie, am deshis fereastra si am inceput sa rup caietul. In timp ce foile zburau stinghere prin aer, rosteam in soapta: "Asa cum zboara paginile astea, sa zboare si gandurile si sentimentele mele". Au zburat toatte intr-un final dar unele mi-au lasat un gol adanc si negru in suflet.

Vreau sa scriu multe dar nu stiu cu ce sa incep. Am avut mai multe tentatii in ultimul timp dar am renuntat repede..

Ce faci? Unde esti? Ce-i cu viata ta?Chiar nu vrei sa mai dai de mine? De ce? Te urasc! Si totusi ma intreb pe unde dracu umbli... dar incetez in a ma ingrijora ca oricum mi-a ajuns pana in varful unghiilor de tine. Si de cum nu ma asculti si crezi ca bat campii degeaba. Nu-mi pasa. Si daca citesti, ma bucur al naibii de mult ca nu-ti dai seama ca tocmai despre tine scriu. Da. Niciodata n-ai stiut. Esti o proasta! Si eu sunt, ca scriu despre si pentru tine. Cand, ma gandesc la tine simt cum se porneste o furtuna in mine si imi vine sa-mi smulg parul din cap si dupa sa-mi intind creierii pe pereti. Si nu pentru tine, stai linistita! Pentru mine! Pentru ca am pierdut atata timp si am simtit mereu ca se va intampla asa si nu am facut nimic pentru a opri totul. Mereu s-a intamplat asa... iar si iar si iar. De parca nu mi-am invatat lectia de atatea ori. Nu poti sa intelegi, nu stii cum iar eu.. nu mai vreau sa ma chinui invatandu-te pe tine sa ma asculti.

E aproape sfarsitul lui iunie si afara e frig, mohorat si trist. "Ma sperie vremea de afara : parca e toamna nu vara". Aud cum imi suna cuvintele ei nerostite in urechi. Cand imi trece numele ei prin minte imi vine sa zambesc pana mi se maresc buzele si imi acopera fata. Inima trasare si sufletul mi se umple de bucurie. O iubesc. Pot gasi cate cai vreau numai ca sa-i spun asta.

Oare ce face? Ce i s-o fi m-ai intamplat si prin ce labirinturi s-o fi mai aventurat? E tacuta. Stiu sigur. O simt chiar si de la distanta. Chiar daca pare vesela, se umple cu energie vida si vorbeste mult, in sufletul ei e tacere.

Urmel, un gand in forma unui maimutoi gras si albastru cu un ranjet pe fata, vine si bate la poarta inimii ei. Scartaind ascutit ea se deschide. Inauntru gaseste un peisaj urat, gri si rece in care se scalda o mare silentioasa. Urmel soarbe toata marea trista, asa cum se suge veninul cand esti muscat de un sarpe. El scoate otrava suferintei si in locul ei picteaza raze de bucurie si alinare. Nu.. Urmel nu e artist. El picteaza cu gandul, cu vorba, cu privirea. Unica lui multumire este s-o vada pe ea zambind cu adevarat (zambetul acela cristalin, ca de copil). El stie, mult prea bine, ca ea e una din persoanele pentru care conteaza mai mult cel de langa ea si nu propria persoana. E una din fiintele care nu se gandesc niciodata la ele si isi asuma riscuri periculoase. De aceea el are grija de ea si nu o va lasa singura niciodata.

Va place de acest ciudat, singuratic si egoist Urmel? Sa nu credeti ca e vreun erou. In nici un caz. Urmel e.. nici eu nu stiu ce sau cine e el. Probabil e un alter-ego. E un eu mai bun, mai incapatanat, mai responsabil, mai viclean, mai destept, mai ascuns.. Nici nu-mi pasa cine e el. Ma bucur doar sa stiu ca Urmel sunt eu (chiar daca nu stiu exact care dintre eu...).

Despre el si ea

Intr-o camera goala, gri, cu doar un geam spart pe peretele din fata...

Stau fata in fata si se privesc. Privirea lui adanca si infioratoare ajunge pana in stomacul ei. E o privire aparent rece si goala. Numai ea ii poate citi ochii. Numai ea isi poate incalzi sufletul la vederea lor.

Ea sta si il priveste atent. Il cauta, il cerceteaza, in speranta ca va gasi o portita, cat de mica, catre mintea lui. Incearca sa joace un joc pentru a-l descoase dar el nu ramane impresionat de regulile lui. Ea se intristeaza. Ochii ei verzi ca bobocul unei flori ingheata si se dezgolesc.

Sperantele, visele, lacrimile, zambetele, amintirile, zilele de toamna, adierea ce-o simteau de mult, vorbele de iubire, toate se lovesc acum de un zid imens.

"De ce? De ce nu-l vede? De ce nu-si da seama?! De ce?! Te rog! Te rog trezeste-te! Deschide ochii si zi-mi ce vezi!" Cuvintele ei nu ajung pana la urechile lui. El nu poate vedea cum ea se zbate si cum mainile ei devin din ce in ce mai vinete. El nu vede cum ea da cu pumnii si isi termina nervii. El nu vede cum inima ei nu mai are liniste. El nu vede cat de greu ii este sufletul. El nu ii vede lacrimile. El vede o umbra. O umbra palida ce seamana cu ea, doar ca zambeste.

Pentru el zidul este invizibil si nimic nu se loveste de el. Pentru el lumea e la fel.

Se spune ca e bine sa ai o lume a ta, in care sa te regasesti si sa fii tu insuti. Dar lumea lui e de carton. In lumea lui el e orb si nu poate vedea ce a cladit in jurul lui. E ca si legat la ochi. Ii e frica sa schimbe ceva asa ca sta nemiscat pentru a nu strica una din piesele de carton.

Ochii ei se inrosesc. Nu se da batuta. Trebuie cumva sa treaca de zidul asta. Are speranta. Dar de unde? De la vantul ce-l simte si ii aduce aminte de zilele apuse, de la melodiile triste, ciudate si nebune pe care le adora, de la melancolia in care nu vrea sa cada, de la forta ce i-o dau prietenii ei, de la .. ce are in suflet. Focul acela de un rosu orbitor arde in continuare inauntrul ei.

Ea nu poate uita, nu poate sterge, nu poate trece cu vederea, nu poate fi nepasatoare, nu poate sta linistita cand isi aminteste de o frumoasa zi de vara sau de o magaiere sau de o vorba spusa exact cand trebuia. Nu ii poate uita privirea. Mai ales acum, cand sta in fata ei si nu o poate observa de aproape. "Esti atat de crud! Imi strivesti sufletul si il lipesti la loc de parca ar fi o hartie! De ce tu? De ce asa?" tipa fata cu putere.. dar se gandeste apoi "Dar orice mi-ai face.. tot la tine ma intorc.. nu pot merge mai departe. Sunt ca un caine credincios si tu stapanul. Chiar daca ma bati, ma gonesti si apoi te joci cu mine eu nu ma clintesc din umbra ta.."

El aude un acord trist, o coarda ce plange si o clapa ce ofteaza. I se pare cunoscut. Lumea lui de carton nu-i permite sa se miste asa ca el renunta la incercarea de a-si aminti ceva.

El o priveste in continuare. "E alta.. , scutura din cap si spune in continuare, ba nu! e aceeasi".

Melodia lor inepe sa se auda din intuneric. Ea se sperie si isi acopera urechile. Se ghemuieste intr-un colt si lacrimile incep a se rostogoli pe obrazul palid. El se uita ciudat in jurul lui si striga "De ce taci? Zi! Spune ceva, ma sperii! ". Crezand ca ea este cea la care se uita, adreseaza aceleasi cuvinte de mai multe ori. Nu intelege de ce nu raspunde.

Ea incearca sa ignore cantecul melancolic si se ridica de jos. Ajunge in fata zidului si inchide ochii. Incepe a repeta "Dechide ochii! Deschide-i! Deschide si zi-mi ce vezi!"

In jurul lui incep a cadea zidurile si o lumina puternica ii invadeaza sufletul si ochii.

Stau fata in fata si se privesc. Privirea lui adanca si infioratoare nu mai ajunge pana in stomacul ei. Ea sta si il priveste atent apoi cade la pamant. El incepe a plange. Ea pleaca impacata avand siguranta ca el simte ceva si ca nu a fost totul zadarnic. Acum stie ca facut totul pentru el desi a platit nespuns de mult.

Catre ea

Acum iti spun tie, draga mea, ca tu ocupi un loc important in increngatura mea de suflet.

Tu esti raza mea de soare. Alaturi de.. eh, stii tu de cine. Esti o picatura de ploaie rece pe fata unei fetite intr-o zi torida. Esti valul ce ma plimba pe mare. Esti culoarea lasata de varful creionului pe hartie. Esti geamlacul prin care intra lumina in zilele negre. Esti gargarita ce mi-a aterizat pe obrazul drept.

Tu esti manusa ce-mi incalzeste mana. Esti litera "C" de la tastatura. Esti o melodie ce-mi aduce aminte de multe si totusi de nimic. Esti ultima tigara din pachetul de Dunhill negru, cea pe care mereu o pastrez pentru mine. Esti sufletul scapat din ghearele vanitatii. Esti sclipirea din ochiul unui copil. Esti zambetul cerului limpede. Esti fiinta ce adora orice altceva, dar nu pe ea insasi.

Tu esti pasarea rara din lumea banala. Esti o specie pe cale de disparitie. Esti copilul pierdut ce nu l-am intalnit de mult. Esti adultul ce ma trage la suprafata. Esti cea care ma face sa uit de mine, cea care sta si imi asculta povestile, chiar si pe cele neinsemnate. Esti cea care se joaca cu frunzele in timp ce bate vantul.

Tu esti speciala. Nu am mai spus asta nimanui. Si daca am mai spus, a fost de mult si nu mai tin minte.

Da. Esti speciala. Esti o prietena. Cuvantul a carui sens l-am pierdut si regasit de nenumarate ori. Sper si stiu sigur ca nu ma vei lasa pustie, in mijlocul multimii. Sunt sigura ca ma vei trage de mana si ma vei indruma in zilele mizerabile si ca vei zambi cu mine de cate ori avem ocazia.

Sunt sigura. Stiu asta. Simt. Simt si am incredere.

Un cacat naspa

Mi-am adus aminte ca miercuri sau vineri am scris in caietul de romana. Desi a fost un weekend cu de toate o sa termin pe un ton naspa.

"Nu-mi fuge mintea. Ma mir. Toate cacaturile din ziua de azi ma dispera. Simt ca totul ma depaseste si nu pot face fata.

Ma afund intr-o rapa si lumina nu mai poate patrunde prin pupila ochiului. Sunt un peste ce sta parasit pe nisip. Departe de tovarasii lui, de coralii colorati, apele limpezi, albastre ca cerul in mijlocul unei zile de vara. Sta trantit pe o parte, cu fata spre apa, uscat, aproape mort. Nimeni nu-l aude, toti il vad dar trec nepasatori.

Sunt un caine pe marginea autostrazii, cu un picior lovit. Vad masini de toate nuantele cum gonesc pe sosea dar nici una nu-mi poate auzi chielacaitul. Nimeni nu se opreste sa vada ce se intampla.

Vreau sa trec pe partea cealalta. La mijlocul drumului simt ca nu mai pot pasi cu laba din spate si incetinesc. Aud roti. In clipa urmatoare nu mai simt nimic. Deschid ochii, vad cerul si-i inchid la loc.

Stau cu mainile legate si nu ma pot misca. Stau pe un scaun in mijlocul unei strazi aglomerate. Nu pot decat sa vad. Si vad. Vad toti oamenii cum fac tot felul de cacaturi lor si celor din jur. Nu pot face nimic pentru mine.

Cum am ajuns aici?

Stiu cum, dar nu vreau sa-mi asum consecintele. Sau din potriva. Mi le-am asumat dar atarna prea greu pe umerii mei si am acceptat sa cedez.

Vreau sa termin totul. Si termin. Nu-mi pasa ca nimeni nu crede si nu ma asculta. O sa vada ei.."

Răul din mine

Cu fiecare cuvant pe care il scot simt cum inima mea se strange, legata cu un snur gros ce are spini. Cu fiecare sunet pe care il produc spinii intra tot mai adanc in carne si picaturile de sange se inmultesc. Stiu ca nu e bine...

"Taci! Taci! Taci!" imi spun. Dar cum sa tac? Cum sa tac cand stiu ca mofturile mele trebuie duse pana la capat? Imi simt sulfetul greu.. si totusi o ranesc atat de usor. O iau, o lovesc, o biciuiesc, ii iau sufletul si i-l calc in picioare, imi bat joc de toata munca si tot respectul ei. O mint, o dezamgesc, o insel, spun da si fac nu. Ochii imi plang dar lacrimile nu se vad. Nu. Ele se ascund, sunt incolore, aproape invizibile.

De ce nu ma opresc? De ce nu pot opri iadul prin care o tarasc? De ce? De ce sunt atat de rea? De ce construiesc un paradis din carton in jurul ei? De ce nu o las sa vada toate minciunile si toate relele pe care le fac?
De ce imi vine sa ma dau cu capul de pereti? De ce simt ca sunt singura? Ca toti oamenii de langa mine sunt doar o reflexie a imaginatiei mele? De ce nu ii las sa ma cunoasca cu adevarat? De ce nu pot plange in fata lor? De ce nu pot opri veninul ce-mi curge prin vene?
Sunt o canalie, o rautate, o increzuta, o nesimtita, o mincinoasa, o obraznica.. sunt un om de nimic. Ii otravesc si pe altii si-i fac sa zica, sa creada si intr-un sfarsit sa simta ca mine. Ii fac sa-mi fie pe plac, fara ca ei sa-si dea seama. Ii transform in niste marionete carora le controlez inconstient mintea.

Sfasai atatea suflete zi de zi si le amagesc cu mangaieri false si vorbe goale. Iar eu ma simt din ce in ce mai pustie. Inima sangereaza fara oprire, ochii privesc larg deschisi in coltul intunecat al camerei si in fata lor se deruleaza de nenumarate ori aceleasi intamplari, aceleasi persoane, aceleasi locuri, aceleasi minciuni, aceleasi vise, aceleasi nimicuri.

Si totusi... sunt constienta de ceea ce se intampla dar nu pot opri nimic. Nu pot da timpul inapoi pentru a o lua de la capat. Pot doar sa cer imposibilul si sa nu-l primesc. Si pot sa sper ca intr-o zi ceva se va schimba.

"Sintem tentati sa ne judecam pe noi insine dupa idealurile noastre, in timp ce pe ceilalti ii judecam dupa fapte." (Harold Nicolson)

Betie

Tipete, zbieraturi, palme trase peste fata, ras isteric, tavaliri pe covor, ghiozdane aruncate, lamaie multa si bautura.
Povestiri, secrete, amintiri, tigari, mancare, zahar, bere, vin, guma si coji de oua.

Am venit. Doar 3. Am inceput cu tigari. Multe. Apoi ni s-au alaturat inca 2. Am inceput cu oua prajite (ele), apoi cu bere, cu alte tigari, cu cascaval, cu mazare, cu castraveti murati si halvita. Apoi "da-i cu bere, da-i cu vin, da-i cu vin, da-i cu bere". Le-a luat. Muzica tare, vecini speriati, ceasu' devreme. Ras. Mult ras. Excesiv de mult. WC-ul ocupat deja.

Dans nebun, alte tigari, vin in pahare iar. Vin bun. Alb. De casa. Un pic acrisor (si un pic acidulat dupa gustul Madalinei). Perfect pentru betii. Filmare cu telefonul. Linsul cutitului. Facerea curateniei. Plecarea unei fete. Bataie pe vin. Bataie pentru a opri bautura sa mai ajunga in gura. "Unde-i vinu?? Vreau vinu!!". Apoi tipete si isterii. Rupere de usi (e bine, nu chiar), gasirea sticlei, pardon a.. micii cisterne de vin. Bataie pe ea. Care o ascunde si o bea primu'. Curatenie partea a2a. Incercare de plecare.

Ajungem in sufragerie. Iar tipete, zbieraturi. Baricadasem usa. Nimeni nu iesea. Alexandra cadea din picioare, cealalta se tara pe covor. Lamaie iar. Multa lamaie. Palme peste fata, cearta (mai mult intr-o gluma) si spalat pe fata. Cu apa rece.

Verificarea memoriei (nume, prenume, adresa, parinti, frati/surori/veri/verisoare si alte date pe care le stiau ca pe "Tatal Nostru") plus cate degete vezi.

Iesit in scara, facerea linistei. Iesit poe strada, mers la maxi-taxi. Urcat in maxi-taxi si plecat.

Apoi am luat-o si eu usor spre casa. Ce-i drept, ma ghidam dupa liniile placilor de piatra de pe jos ca sa merg drept. Am trecut pe lanaga teatru. Momentul fatal.. nici nu vreau sa-mi amintesc. Incercam sa ma gandesc la un singur lucru dar mintea imi zburda ca o oaie pe imas. Nu mai vedeam prea bine in jurul meu. Am ajuns acasa. Am intrat in curte. Nici cainele nu mai vroia sa vina la mine sa ma intampine cum facea de obicei. Am intrat in casa, mi-am tras doua palme, mi-am dat jos hanoracul, am mers in bucatarie si totul a revenit la normal.

Pentru ca.

Pentru ca nu stiu ce fac.

Pentru ca gandurile imi umbla ca metroul in statie.

Pentru ca nu mai stiu ce sa cred.

Pentru ca vreau tot si nimic.

Pentru ca vreau sa fiu singura si cu toata lumea.
Pentru ca vreau sa rad.

Pentru ca vreau sa plang.

Pentru ca nu am ce face.

Pentru ca m-am plictisit de toti si de tot.

Pentru ca sunt singura.

Pentru ca nu am incredere in nimeni.

Pentru ca m-ati facut sa-mi pierd increderea.

Pentru ca nu mai stiu cine sunt.

Pentru ca nu stiu ce fac.

Pentru ca imi vine sa plang cand vad iarba crescuta, verde si soarele pe cer.

Pentru ca nu mai zambesc.

Pentru ca ascult melodii triste.

Pentru ca as sta incuiata in sala, singura, luni de zile.

Pentru ca singurele lucruri pe care le mai iubesc sunt Bimbo si teatrul.

Pentru ca singura persoana pentru care as da orice, este tata.

Pentru ca nu stiu ce vreau.

Pentru ca bat campii.

Pentru ca te enervez.

Pentru ca uneori nu ma inghiti.

Pentru ca vreau sa stau pe strada.

Pentru ca vreau sa fug pana la vara de acasa.

Pentru ca nu am curajul s-o fac.

Pentru ca acum vreau sa urlu.

Pentru ca imi vibreaza tamplele din ce in ce mai des.

Pentru ca asa e varsta.

Pentru ca inteleg pe toti si nimeni pe mine.

Pentru ca vorbesc singura.

Pentru ca nu am cu cine vorbi.

Pentru ca nu mi-e frica de moarte.

Pentru ca traiesc si mi-e sila de viata.

Pentru ca ma ia ameteala dimineata la 8 fara 25.

Pentru ca fumez si imi place.

Pentru ca soarele nu intra mereu in casa.

Pentru ca sunt rece.

Pentru ca nu stiu mereu sa ma exprim.

Pentru ca in unele nopti plang din senin.

Pentru ca ochii imi sunt curiosi.

Pentru ca mainile vor sa scrie.

Pentru ca rationamentul omenesc nu ma lasa in pace.

Pentru ca ma cert cu tine.
Pentru ca ma impac cu tine.

Pentru ca nu am uitat sa sper.

Pentru ca tu nu mai stii sa speri.

Pentru ca sunt optimista.

Pentru ca sunt realista.

Pentru ca nu sunt modesta.
Pentru ca stii toate astea.

Pentru ca nu iti pasa.

Pentru ca nu imi pasa.

Pentru ca nu stiu unde sunt..

Pentru ca nu stiu ce sunt..

Pentru ca m-am pierdut.

Escapada - partea a3a ?!

"Tara. Soarele doar ce-a iesit de sub patura lui de zapada murdara . A iesit exact cand am deschis carnetul asta roz. E atat de frumos... mi-ar lua pagini sa descriu locul asta si nici mana nu-mi permite. (Am vrut sa pozez o albina; pana sa apuc sa setez zoomul a zburat; era atat de simpatica acolo pe masa, stergandu-si capul)

Dar o sa incep cu locul unde stau acum. O masa de lemn. Sustinuta de un cadru de fier, vopsit rosu. Jos la picioare are un cadru format din 4 scanduri, cate una pe fiecare parte. "Placa" de deasupra e formata din 3 scanduri late, batute in 8 cuie mari si mai multe suruburi mici, negre. Masa pare veche de ani buni. Dupa starea lemnului nu cred ca a fost vopsita vreo data.

Un caine mare negru incaltat cu sosete galbioare si pantofi albi. Ochii lui imi arata bunatate. O cheama Beti. Zici ca e lup dar am inteles ca nu e de rasa. E atat de blanda! Cand ma apropii de tarcul ei, acoperit cu niste folii ondulate de culoare verde si alb, fuge repede in cusca in care se odihneste. Cand ma indepartez, ea vine langa gard si da din coada. Ma amuz.

Si uite asa am derivat de la subiectul tara, la subiectul fumat.

M-a intrebat o colega (si nu numai ea) mai de mult de ce fumez. Nu mi-a venit in minte nimic. Acum cand fumez m-am gandit la raspuns. Deci fumez pentru ca:

- ma plictisesc

- imi vine o inspiratie incredibila

- imi aduc aminte de o groaza de lucruri (cand fumez)

- ma relaxez

- imi place cum ma ia ameteala si rasul dupa

- ma face sa observ orice mic detaliu al unui lucru

- ma face sa scriu in prostie

- imi da energie si o somnolenta nesimtita (numai la scoala)

- imi trec durerile de cap

- ma face sa stresez lumea si sa cer guma

- ma face mai sociabila (intr-un mod exagerat, ca in general sunt de fel sociabila) "

Escapada - partea a2a

"12.14 PM. Inchid ochii si vad. Ce vad? Vad marea... pe cei din jurul meu ii sterg si raman doar eu si marea si stancile. Stancile de piatra cu curbe primejdioase, grave si unele devieri fine. Stancile ce ma cheama si imi spun sa ma arunc, sa ma las dusa de val. Dar ce val? sunt atatea! Nu stiu pe care sa-l aleg! Degeaba ma striga ele, stancile astea nu au puterea, inca, de a ma convinge sa sar. [Incep sa nu-mi plasa. Eu le spun, le povestesc, le arat despre mine. Ele tac, asculta dar nu-mi raspund.Oare ele nu au nimic de comentat, de spus, de contrazis, de... povestit?]
Marea asta... ah! De mult nu te-am vazut! Nu-mi dau seama daca te-ai mai schimbat sau nu..nici nu te mai recunosteam. Oricum azi te vad.. tritsa, agitata, ce-i cu tine? De ce nu-mi zici? Chiar atat de rau te-am suparat? Stiu ca am facut multe, dar un respuns mic, cat de mic, merit si eu! Vad si eu azi si iubitul meu, prietenul meu, oglinda ta e cam trista.. Vantul i-a adus pe toti! Stii ca nu-mi place vantul... sau poate nu stii, n-am vorbit de ani de zile.. Uite! Chestiile astea vor sa vin la tine! Nu-si dau seama ca daca plec, or sa plece si ele! Toate! Pentru ca ele stau adunate una peste alta nu pot respira, nu pot supravietui, ca si gandurile mele. Iar eu daca plec, o sa vina cu mine. Sunt sigura! Nu-mi dau seama exact unde se termina curbele lor si deci nu-mi pot numara gandurile. Intelegi? Stiu ca tu ma intelegi! Tu ne intelegi! Pe noi toti. Si cred ca te-am plictisit deja. De mii de ani stam si te rugam sa ne intelegi temerile si faptele. Uite vaporase! Sunt atat de mici! Si atat de palide.. Imi aduc aminte cand imi spunea mamaia despre piratii ce au atacat noste vase.
Acum inteleg ca.. Da! Stancile astea au niste povesti! Si ni le spun atat de usor! Cum am putut sa nu le aud? Fiecare crapatura, fiecare curba, fiecare val ce le loveste spune o poveste. Si cat de frumoase sunt! Iti trebuie numai urechi sa le asculti. "


" Domnisoara cu kimono roz ma priveste cu coada ochiului. Crede ca nu o observ. Cu umbrela rosie asezata peste umarul drept pare din filmele animate. E simpatica. Sandalele din picioare nu sunt la moda dar ii dau un stil aparte. Evantaiele mari, tot roz, din spatele ei parca ii tin paravan, ca acele paravane din prezentarile de moda, mai ales, ca domnisoara sta pe un postament nergu.
Niste ochi curiosi ma privesc din pat. Incerc sa-i cunosc dar nu resusesc. Sunt albastri asta ma enerveaza. Ador ochii albastri! Dar ma scot din sarite caci sunt atat de fermecatori incat imi fura privirea si ma fac sa uit sa-i mai scotocesc de secrete.
12.59 AM. Am uitat cum a trecut timpul. Ochii mari, maronii, rotunzi si agitati ai lui ma trezesc. Sarmanul. Il ustura, se scarpina, se linge, se agita. Aproape ca as vrea sa fiu eu in locul lui. Nu-i vina lui. El e inocent, e nevinovat, e naiv, e.. un catel. E Cookie. Incearca sa atipeasca dar petele rosiatice il deranjeaza continuu. Un sentiment ma apasa dar nu-i dau frau liber. Nu vreau sa cred.
01.05 AM. Patul ma cheama, ochii zbiara, mana ma implora dar mintea ma tine captiva. E tarziu. Tigarile imi fac cu ochiul si cana cu Pepsi... imi zambeste?! E o lume ciudata. 01.12 AM. Ultima tigara. Ochii s-au inchis".

RE: Leapsa

Yuhuu! Azi jucam leapsa.

Ce-mi place:

1- sa rad

2- sa desenez

3- sa ma plimb cu tata prin alte orase

4- sa stau pe balconu' soramii la 3 dimineata

5- sa fac poze

6- sa citesc

7- sa citesc blogul Roxanei

8- sa dau sfaturi

9- sa ma duc la teatru

10- sa alint animalele

Si de ras, rad in fiecare zi, azi m-am intors de la Bucuresti, poze am facut [azi] deja, o sa-mi alint javra cand ajung acasa si la teatru ma duc in weekend. :]

Si as da jocul asta soramii sa-l faca daca mi-ar citi blogul :))

Eu

Vad ca scriu numai la persoana I, numai despre mine, eu in sus, eu in jos, eu, eu, eu, eu, eu. Nu-mi pasa. Si stii de ce? Pentru ca asa sunt eu. Imi place sa fiu in centrul atentiei si sa vorbesc despre mine. Vreau ca toti sa ma asculte si sa-mi raspunda cand ii intreb ceva. Imi place cand cineva ma deoache desi in fata nu-mi spune nimic. Imi place sa vorbesc mult. Imi place sa stau cu orele in fata oglinzii cand ma plictisesc. Vreau ca toti sa-mi urmeze sfaturile. Vreau ca parul meu sa straluceasca mereu. Vreau mereu sa am dreptate. Vreau sa fiu originala.
Stiu ca sunt egoista. Stiu ca nu-mi place sa dau telefonul colegelor ca sa-si ia melodii. Stiu ca-mi place sa ma dichisesc. Stiu ca multe persoane ce mi-ar putea fi prietene ma vad ca pe o imfumurata. Asta si sunt. Stiu ca nu-mi place sa aduc ojele de acasa la scoala, pentru colege. Stiu ca asez oamenii intr-o anumita ierarhie in mintea mea dupa anumite criterii; criterii destul de drastice. Stiu ca as face orice numai ca sa am ce vreau. Stiu ca nu mai vorbesc cu oameni ce ii cunosc. Stiu ca nu-mi place sa ai ce am si eu. Stiu ca nu te las sa ma cunosti cu adevarat. Stiu ca sunt egoista si ca vreau totul pentru mine.
Sunt egoista. Stiu. Stiu ca in clasa a VI-a am furat cheile colegului de banca numai pentru a ma baga in seama. Pentru a ma pune pe mine pe primul plan. Stiu ca elimin unele personae din anturajul meu numai pentru a fi eu centrul de interes. Stiu ca stiu multe lucruri dar nu le spun nimanui. Stiu ca de multe ori sunt invidioasa si stiu ca imi trece repede. Stiu ca pot sa fiu mai mult de atat si stiu ca stiu ca am o mare lene in mine.
Stiu ca multi merita mai mult. Stiu dar nu zic nimanui.
De ce? Pentru ca sunt egoista si egocentrista.
De multe ori egoismul ma duce la teama. Teama de a nu fi cineva mai sus de mine. Si atunci egoismul revine si elemina orice urma de concurenta. Desi sunt competitiva si imi place concurenta, egoismul ma transforma intr-o lasa. Pentru ca asta sunt. Sunt o lasa si recunosc. Si nu stiu daca o sa ma schimb vre-o data.

Tac

Pentru ca am invatat sa tac.
Pentru ca trebuie sa tac.
Pentru ca ma enervez cand trebuie sa tac.
Pentru ca trebuie sa fiu diplomata si sa tac.
Pentru ca trebuie sa ma prefac ca tac.

Din pacate, tristete si indurerare azi am invatat sa tac. Am inteles ca nu mai are nici un rost sa ma cert, sa ma enervez, sa transpir si sa-mi inrosesc ochii pentru cineva care nici macar nu parea prezent.
Imi venea sa urlu, sa lovesc pana mi se vedeau oasele albe ca varul si sa despic capete in doua. Pentru ce? Pentru o vorba. Pentru ea, careia nici nu i-a pasat, nici n-a auzit. De ce sa-mi pun nervii pe o tava si ceilalti sa dea in ei? Pentru ca ma numesc "prieten adevarat"? Nu.. asta nu mai tine.
Am tacut desi capul imi vajaia, pupilele se mareau si se micsorau de zici ca se jucau cu lanterna in ochii mei si inima se zbatea ca o nebuna. Am tacut si tac in continuare. N-am cunoscut situatie mai enervanta decat cea in care trebuie sa tac, dar am vazut ca trebuie sa incep s-o frecventez mai des.
Tu nu te strofoci, nu te superi, nu-ti ies ochii din orbite si nu ti se umfla venele mai mai sa se sparga. Nu-ti cheltui banii, nu te enervezi si nu-ti pierzi timpul gandindu-te. Intr-un cuvant nu-ti pasa. Doar te prefaci. La asta esti experta. Vii, te asezi, zambesti si razi. Te prefaci cu o nonsalanta rara. O sa joc si eu teatru ca doar cu totii suntem niste actori pe scena lui Dumnezeu.

3 Lucruri

Multi spun ca nu poti face 3 lucruri in acelasi timp. Ei bine eu am incercat si mi-a reusit. Si mi-a venit stralucita idee sa fac o lista cu 3 lucruri ce le poti/pot face in acelasi timp:

-sa ma spal pe dinti, sa ma uit la tv, sa vorbesc pe mess
-sa citesc, sa ascult muzica, sa fumez
-sa-mi leg sireturile, sa halesc, sa vorbesc pe net [asta obisnuiesc sa fac din fiecare dimineata]
-sa ma uit la film, sa vorbesc pe mess, sa mestec guma :))
-sa-mi scriu tema, sa halesc, sa ascult muzica
-sa scriu, sa fumez, sa ascult muzica
-sa fumez, sa ascult muzica, sa tin o umbrela
-sa-mi intind parul, sa ma uit la film, sa vorbesc la tel
-sa ma machiez, sa ma uit la tv, sa vorbesc singura
-sa ma uit la tv, sa scriu pe blog, sa visez cu ochii deschisi [asta fac acum]
-sa rad, sa plang, sa injur [da, la mine e foarte posibil]
-sa-mi leg sireturile, sa fumez, sa fac poza
-sa-mi indrept parul, sa ma uit la film, sa vorbesc pe mess
-sa beau, sa desenez, sa ma uit la film/sa vorbesc pe mess
-sa stau, sa fumez, sa ma uit la soare :))
-sa-mi sterg unghiile, sa vorbesc pe mess, sa beau apa
-sa scriu la engleza, sa ma uit la film, sa halesc

O sa completez mai tarziu cu mai multe chestii. Mi-e cam lene si somn acum.

La Bucureshti

Cum am zis ieri, azi transcriu ce'am batut campii in carnetu' ala mare si albastru a meu.



" 20 Martie. Unbelieveble. Sunt... La Bucuresti! Am fugit ca de obicei de problemele de acasa, din orasul ala... am fugit de toate gandurile si de toate dramele si de toate tristetile. S-au intamplat multe. Dar cel mai recent lucru - si poate si cel mai dureros- este moartea lui Cornel Cimpoae. Am fost, am vazut, am plans. E o lume mica. Zgomotul traficului imi fura gandurile si le duce departe; imi place; ma face sa uit de toate cele de acasa, la care oricum o sa ma intors. Bucurestiul este un adapost pentru mine. Un refugiu. Aici nu plang si nu sunt trista. Nu ma gandesc la moarte si nu sunt melancolica. Aici nimanui nu-i pasa. Aici rad, aici fumez si ma uit lung la lumea de pe strada. Aici am priveliste la bulevard de la etajul 6 din 8. Aici masinile sunt in numar mare si la 3 noaptea. Aici.. ma energizez si toata viata orasului o sug ca un vampir insetat si o transform in optimism. A trecut mult de cand nu am mai vorbit cu cineva si faptul ca sunt aici, acum, imi este mai mult decat benefic. O sa am timp sa plang iar cand ma voi intoarce acolo.. in orasul ala, pe strazile alea, in camera aia, in locul ala, in sala aia, in ... teatrul ala..

Ascult "P. Diddy - I'll be missing you". Asta ascultam ieri, pe drum, in masina si ma napadeau lacrimile. Azi e bine. Doar ma gandesc la cat de cretina e viata si la discursul ce I l-am tinut miercuri seara lui Dumnezeu. Era ceva de genu: "De ce te prefaci sa esti bun si darnic cand esti la fel ca noi toti? Ne dai viata, ne lasi sa ne amagim ca dobitocii cativa ani buni si dupa ne-o iei?! De ce nu ne zici macar cand vom muri? NU! Tu ne lasi sa induram chinurile vietii de parca te-ai razbuna pe noi! Noi ce mama masii ti-am facut de ne tratezi asa? Noi nu am cerut sa venim pe lume! Tu singur ei vrut sa-l faci pe Adam! El nu a vrut! Si chiar daca Eva a pacatuit, nu puteai s-o ierti in pizda masii? Ca lumea te lauda ca esti darnic si inimos! Pe dracu! Nici nu ma mir de ce exista rau facatori! ca noi suntem facuti dupa chipul si asemanarea ta! Ne lasi sa ne amagim! Ne iei viata cand n-ai ce face! Si noua, celor care ne-o iei, nu ne-ar pasa, ca ne-am duce dracu in lumea "cealalta"! da' le pasa prostilor de langa noi! Si asta e si mai oribil din partea ta! Sa faci mai multi sa sufere! Esti un egoist! Nu-ti pasa de noi! Noi nu am cerut nimic! Tu ne-ai facut.. tu sa ai grija de noi"

Cam lung. Suna pacatos, stiu!

A iesit sor'mea din baie. Ma duc sa vad ce face. "



" 8.52 AM. Azi plec. Trist. Din lipsa internetului (desi avem, da' nu ma lasa) trebuie sa ma invat sa scriu de mana. In minte am atat de multe idei si de ganduri incat toate se invart si se face un mare mare blank! Ma simt ciudat. Soarele imi vine drept pe toata partea stanga a corpului. Nu-mi sta capui la nimic. Azi m-as lasa purtat de vant... nu prea am chef de ceva anume.. dar abia daca e o adiere mai rece afara.

Orasul asta.. nici nu stiu cu ce sa incep ;)) E absolut minunat!! Ii inteleg pe cei care stau aici sa spun ca este un oras urat, gri, aglomerat, zgomotos si toate cele, dar pentru mine e un refugiu. Multitudinea de strazi, de oameni, de cladiri, de masini si de zgomote pur si simplu imi fura mintile si ma fac sa uit de tot ce e acasa. "



Asta e cam tot. Poate pare putin, poate nu suna chiar atat de metaforic pe cum va asteptati [daca o citi cineva abertiunile mele] sau poate nu va convine. Mie nu'mi pasa. Eu scriu aici pentru ca ma simt eu bine.

Fragmente din lectiile de la scoala

In postu' asta o sa scriu ce'am batut campii de mana, ieri, la scoala, la niste ore, fara nici un fel de chef de scoala, cu mintea goala:

"Dear Roxana,

Mi s-a facut dor de tine. E ora de geografie si zgaiesc ochii in telefon de la si 10. E liniste in clasa, nu se aud decat orataniile de'a 10a de langa clasa noastra. Azi fac a 27a absenta nemotivata. Bucura-te! ca si eo ma bucur. O sa plang destul la sfarshitul anului.
Am hotarat sa iau o hartie igienica si un pix si sa scriu. Asta dupa ce ti-am citit ultimele postari de 3 ori numai ora asta.
In cuier stau (:-b) 19 haine (numarate!) si mainile imi put a tigara. Nuj daca ti-am spus da' cand fumez nu pot sa dau decat pe nas si mi se face maro de dinauntru si trebuie sa-l spal cu periuta de dinti.
A venit melodia "Cry me out"si ma face sa ma gandesc cum a fost la Buc. Stiu ca nu ti-am spus multe despre escapada mea si asta pentru ca nu-mi aduc aminte tot. O sa mai scriu niste postari in care o sa mai aberez ce-am scris intr-un carnet cat am stat la sor'mea.
Ma enervez ca nu stiu de ce lipsest (sau ca am uitat de ce lipsesti). Si ma enervez mai mult ca mintea mea creata crede ca ar putea fi un motiv grav.
Nu stiu de ce plm scriu toate cretinariile astea. Poate pentru ca ma simt singura si stiu ca o sa citesti (sau nu). Stiu ca-ti umplu capu' cu tampenii citind aberatiunile mele si-mi pare rau.
S-a sunat. Am fost de-am descuiat usa. O sa ma opresc din scris. O sa mai scriu la alte ore."


"Info draga mea. Am revenit cam tarzior. Stiu. Am avut muzica. Vero se streseaza cu compu' asta cretinel care merge cam prostut. Ma doare capu'. Cred ca se trage de la tigari.
In pauza am aflat ca s-au furat multi bani si mp3-uri si tigari de la 9 A. Lu' Macreanu i-au furat toata geanta, inclusiv temele. Si hotii sunt de negasit.
Printre jaluzelele astea astea portocalii se vad blocurile de vizavi. Ma holbez in momentu' asta la cum scrie pixu' pe hartie.
Ma mai intrerupe din cand in cand Vero sa ma intrebe daca e bine [ce face ea acolo]. Am mintea pe luna. Ma intreb oare ce faci.
Vor astea (nuj care, nu'mi pasa) sa-l intrebe pe prof daca vrea sa fie dirigu' nostru. M-au intrebat si pe mine si am ridicat din umeri. Nu am nici o parere, pe bune. Chiar nu am nici o parere. Pentru prima data in viata!"



O sa scriu azi, mai tarziu [daca mi'o reveni inspiratia, ca acuma e zero] ce'am facut la Bucureshti. Si o sa scriu si ce'am scris in carnetu' de care vorbeam mai sus. Desi e mult. Si mi'e leneee!
App.: aste's din ora de geogra si info [nuj daca am precizat sau nu] si nu, nu mi'am luat a 27a absentza spre norocul meu :]

Trist

Azi plang. Lacrimile cad si uita sa se mai opreasca. Simt cum ceva ma apasa greu si nu pot respira.
Azi sunt trista. Si daca asa ma simt eu, nu vreau sa ma gandesc cum se simt ei. Nu vreau sa ma gandesc cum si ei simt rupturi in piept si simt ca le pica cerul in cap. Nu vreau sa ma gandesc ca oamenii care m'au facut sa zambesc si cu care am crescut, indirect, 10 ani de zile, acum sunt tristi, plang, fetele le sunt palide si nu mai au nici un gand. Nu vreau sa ma gandesc la ea. Cum se simte ea. Cum plange ea. Cum sufera. Cum isterizeaza.
Azi nu mai am chef de nimic. Si totusi as vrea sa am pe cineva langa mine care sa ma scape de tristetea asta.

Azi e o zi trista. Pentru noi toti. Toti cei care au crescut si s'au maturizat o data cu teatrul.

Update

Nu'mi dau seama inca la ce fac update. Oricum despre ce vreau sa bat campii.. am inspiratie, da' ma apasa o lene de ma face afish aici, la mine pe scaun. N'am facut nimic weekendul asta. Am fost la ai mei, am fost la zoo, la Carrefour, Selgros si am batut strazile din jurul blocului. Maine e luni. Nu am chef de scoala lunea. Niciodata! o sa stau la fumoar la prima ora. Nu am chef de mate! As sta acasa si saptamana asta da' nu mai am cum. Weekendul viitor am programata o escapada la Bucureshti. O sa mai postez de acolo. Cred. Vreau sa umblu aiurea pe strazi si sa fac poze la oameni si la cladiri. Vreau sa treaca saptamana mai repede; sunt din nastere foarte nerabdatoare [ma mir cum de am avut rabdare sa stau in burta lu' mama 9 luni O.o]. Sper sa treaca repede ...

Sper sa uit

A trecut mult timp. Multi au uitat. Unii se prefac ca au uitat. Unii plang si azi dupa ce a fost.
A trecut mult timp. Mult prea mult timp pentru a'ti aminti fiecare detaliu, fiecare zambet, fiecare lacrima, fiecare urcus, fiecare coboras, fiecare teama, fiecare.. persoana.
A trecut mult timp. Dar parca n'as vrea sa ma intorc de unde am plecat. Nu.. s'au intamplat prea multe.
A trecut mult timp. M'am schimbat. Zambetul meu a devenit o linie dreapta, sobra si trista. Ar trebui sa mint sa zic ca nu e asa.
A trecut mult timp. Lunile s'au scurs si peste sertarul cu amintirile de demult s'a asezat un strat gros, negru, de praf.
A trecut mult timp. In tot acest timp ne'am racit. Inimile noastre nu mai sunt rosii, pasionate. Nu. Acum sunt de piatra, gri, reci si apasa greu peste conshtiinta noastra.

Probabil ei deja au uitat cum sa zambeasca. Au uitat cum e sa fii langa cineva la greu. Au uitat sa traiasca clipa. Au uitat sa nu se mai uite in urma. Au uitat sa fie curiosi. Au uitat sa urce pana sus, doar pentru a admira privelistea. Au uitat sa nu le fie frica. Au uitat ..

Toti am uitat. De ce sa mint? Si eu am uitat. Am devenit trista, rece incat atunci cand ma entuziasmez aproape nu ma recunosc.. ma simt o persoana total paralela cu mine.
Fumul de tiagara imi ineaca stupidele emotii liceene. Daca le pot numi asa. Nu ma impresioneaza. Ma lasa rece. Nimic nu ma mai impresioneaza.. poate doar lucruri mult prea incredibile.
Dumnezeu sa'l binecuvanteze pe "ala" care a inventat muzica. Ea ajuns unul din singurele refugii pe care te potzi baza oricand. Melodii melancolice, cu acorduri grave si versuri plangacioase au inlocuit cantecele acum mult prea ascutite si mult prea stridente.

M'am saturat sa ma tot satur de viata.
M'am saturat sa ma tot gandesc la cum e oare cand te omori.
M'am saturat sa tot progresez.
M'am saturat sa ma tot grabesc.
M'am saturat sa stiu cand se termina ceva.
M'am saturat sa privesc in gol.
M'am saturat sa vorbesc singura, pe drum inspre scoala.
M'am saturat sa visez cu ochii deschisi.
M'am saturat sa'mi amintesc cum era inainte.
M'am saturat sa nu'mi pese.
M'am saturat sa fiu alta.
M'am saturat sa nu pot fi cum eram.
M'am saturat sa stiu ca m'am saturat de tot.

Sper sa uit.

Din nou

Iar scriu azi. E a3a oara. Ce vreau sa bolborosesc este Ardi. Urmaresc [acum e reclama :-L] pe Dicovery "Shanel" documentaru despre Ardi, stra stra stra stra stra stra stra stra stra stra stra mama, tata, bunica, bunicu, sora, fratele omenirii. Are enshpe milioane x sute de mii z deci de mii e ani shi e [sau era] paroasa. Intr'adevar.. seamana cu o cunoshtintza :)). Prostia unor oameni din ziua de azi nu ma mira, daca tot ne tragem din maimutze/cimpanzei d'ashtia.
Ashtia de la tv zic ca Ardy avea creieru' mic. Ce nesimtzitzi. S'o jigneasca asha.. drept in fosile [k fatza saraca nu mai are]. Eh. Da' mergea in 2 picioare. Frumos. Ma intreb uneori, cartitzele astea umanoide [arheologii..] oare cat cashtiga? Presupun ca mult. Foarte mult. Nu'i ushor sa stai sa sapi ca bou in nisip/pamant cu lunile, pe caldura. Sau asha se "mandresc" ei.
Deci Ardi asta, e mai batrana la Lucy. Ma amuza copios numele lor deshi am incercat sa nu rad de ele. La vara daca o sa'mi fate catzeaua iar, o sa'i dau numele la pui Ardi. Suna interesant.. :)).
Ashtia zic ca teoria lui Darwin nu mai e valabila. Ca noi nu ne tragem din maimutze/cimpanzei. Ca Ardi asta se trage din altceva. Urmaresc in continuare :-b.

Nu mai am chef sa comentez in timp ce scriu. Eu doar ma intreb [chiar daca pana acum nu am intrebat pe nimeni] daca ne tragem totzi din acelashi.. sau aceeashi "chestie" de ce s'au format rasele umane? De ce nu suntem totzi negri, sau cu trasaturi asiatice sau albi? [nu mai shtiu unde am citit mai demult, ca ashtia din asia s'au format prin amestecarea mai multor tipuri de ADN de caucazieni; da' bn.. da' negri cum au aparut? s'a prajit unu' prea mult la soare shi i s'a skimbat ADN'u?].

Gata. Am incheiat azi. Revin mai des. Chiar daca revin doar sa spun buna dimineatza. ;))

Rahat pe batz

Fuck. Vorbeam acum acum 2 zile cand am batut campii pe mai multe subiecte ca am primit un sms. Am zis ca nu'mi pasa. Nu mi'a pasat. Azi a intrat altcineva pe mine, ca, hai sa mergem nuj' unde. Si bag picioarele. Ash vrea shi nu ash vrea sa merg. Ash vrea pt ca nu am mai fost de mult. Nu ash vrea pt ca ce motiv stupid ash putea inventa ca nu i'am mai bagat in seama de cand hau?! Imi vine sa'i strang de gat, sa'i scuip, sa'i injur dar nu pot. Acum imi dau seama cat de rea si increzuta si nesuferita si proasta pot fi. Grrrrr. Ma autostresez.
Daca m'ar intreba dc nu i'am raspuns ce pana mea i'ash zice? "aah... pai vezi.. un strutz mi'a mancat mainile si.." NU! Si de necurajoasa ce sunt nu i'ash putea zice verde'n fatza "shtii.. tu n'ai zis nimic, nu eu!" [povestea nu e lunga, n'o zic, unii s'ar putea sa shtie]. Ma simt prost. Si vorba unei foste colege "ma simt vinovata".
Fara sa vreau am mintzit. Era necesar? In capu' meu sec, da! Daca ziceam "Oh da! acum ma imbrac shi vin!" ar fi sunat un pic disperat [in capu' meu]. Shi daca ziceam "NU!" ishi dadea seama mai mult ca am ceva cu ei. Pfff.
Cred.. cred ca o sa ma duc. Indecizia incepe sa'mi fie prietena buna. Chiar daca zic ca ma duc, parca vad ca tot n'o sa ma duc. Intr'adevar, dor nu mi'e de ei. Nici mila. Nici nimic. De ce m'ash duce nu intzeleg. Cineva ar spune "te duci, pt ca te'au invitat". Eh. Ce frumos motiv. Suna artistic. Si sec. Vroiam sa ma bag la Sims. Acum m'am razgandit. Oricum la noapte e timp destul sa ma joc. Maine am scoala. N'am scris, n'am invatzat. Nu'mi pasa. Maine o sa'mi pese.
Deeeeci da. Nu shtiu ce'o sa fac. Nici nu'mi dau seama de ce inca bat campii pe aici pe subiectu' asta stupid.


Update: nu, nu m'am dus. nu m'a lasat. shi m'am simtzit rau. de ce nu sthiu. oriqm nu prea vroiam sa merg. kkt.

Vis

Azi ma simt incredibil de inspirata [sau doar ma prefac]. Nu'mi aduc aminte ce am visat azi noapte asa ca o sa inventez ceva [adevarat sau imaginar depinde cum iti place]. O poveste. Una frumoasa. Una fara sens, in care frazele sa nu se lege. Ba nu. Una frumoaa fara sfarshit. Sau una ... in fine. Scriu si la sfarsit vad ce'mi iese :] .

Vineri. 6.30 dimineatza. In capatul strazii este un hotel, nici mare, nici mic, ce sta adormit in bataia adierii de dimineatza. Nu are decat 6 etaje. Pe fiecare etaj doar 5 camere. Fiecare camera are culoarea lanului de grau in mijlocul verii si uneori reflexiile razelor de soare le face sa para niste portocale mari, patrate. Pe afara hotelul e alb. Alb de zapada. Cand il vezi ai impresia ca ai halucinatii si ca ai ajuns la polul nord. Geamuri mari jos, la restaurant, albe, sunt deschise pentru a aerisi incaperea. La receptie strajuiesc doi baieti tineri, nu prea frumosi, dar nici urati. Unul e blond cu ochi nergi [ce combinatie si'a gasit si el]. Fata bine conturata, barbie patrata, gat inalt, ochi mari, vioi, buze subtiri de parca cineva le'a supt in timp ce'l sarutase. Celalalt e saten deschis dar in combinatie cu bronzul, aproape aramiu, de pe piele pare blond. Ochi aproape inchisi [de somn], caprui, cu gene lungi si intoarse de parca invelesc pleoapele. Restul trasaturilor nu se zaresc bine, sustzinandu'shi cu palmele obrajii. O doamna se plimba pe hol, plictisita, sictirita. Expresia fetei ma determina sa nu o privesc prea mult. Imbracata intr'un sarafan albastru, parca prea albastru, cu pantofi cu toc de circa 7 cm, se unduieste pe ritmul pasilor pe care ii face. N'am observat niciodata cat de negru e parul ei. Afara, pe terasa mica, se vad urme de picioare pe piatra rece. Probabil cativa tineri si'au petrecut noaptea pe malul apei. Multi obisnuiesc sa faca asta, dar nu multi rezista pana dimieata. Apa devine din ce in ce mai rece, iar nisipul aproape se simte ca gheata, in comparatie de cum e el in toiul zilei. Liftul urca si coboara in continuu. Omul de servicu se plictiseste sa stea in el tot timpul incat in unele nopti apasa aiurea pe butoane, ca un copil mic, ce crede ca sunt bomboane si nu le poate lua de pe perete.

Camera 21. Cum intri, in stanga e o alta usa. Alba. Fara geam. Probabil acolo e baia. Daca faci cativa pasi poti zari patul pentru 2 persoane, folosit doar de una, cu asternuturi de culoarea ghiocelului. In dreapta si in stanga lui sunt 2 masutze mici, patrate, scunde pe care stau ametite parfumuri, rujuri, cutiute de machiaj, telefoane, un portofel, bilete de tren, o sapca si o lampa pe care greu o poti vedea. Pe perete, deasuprea patului, un tablou mare intruchipand podul Brooklyn atarna nestingherit. Vizavi de pat se afla un fel de sifonier, dar scund, cu 3 sertare late, iar deasupra un televizor micut. Geamurile inalte sunt acoperite de 2 draperii subtiri, ce imita bumbacul, rosu inchis. Usa ce da pe balcon e intre-deschisa. Balustrada e proaspat vopsita si vopseaua straluceste. 2 fotolii comfortabile, intre care un frigider alb, se uita cum valurile navalesc pe mal. Nu am mai vazut pana acum la vre'un hotel frigider pe balcon. In pat leneveshte cu ochii inchisi o fata. Deshi e imbracata subtire si e invelita, poti trasa cu usurinta curbele trupului ei prin aer. Parul nu prea lung, cam pana la umeri, castaniu se odihneste pe perna alba, in timp ce fatza ei este afundata in ea. O mana ii este bagat pe sub cearceaf, iar cealalta atarna pe marginea patului. Ii poti vedea cu usurinta unghiile lungi, verzi, ce'ti atrag atentia si parca zbiara sa le bagi in seama.

Un tip da buzna in camera facand destul zgomot incat sa o trezeaca pe fata, dar aceasta nici nu deschide un ochi. Nu misca o geana. Daca te uiti cu atentie la el, poti intr'adevar sa spui ca e frumos. Statura lui inalta si bine proportionata te lasa cu gura cascata. Parul negru ciufulit de dimieatza zici ca are tepi. Este imbracat numai in niste pantaloni albi, subtiri, din in, ii ajung doar pana la genunchi. Se aseaza usor langa patul ei o mana i'o ia si o pune in palma lui, iar cu cealalta mana o mangaie incet pe cap neteziundu'i parul. Ea isi intoarce capul si deschide ochii. Un zambet isi face aparitia pe chipul ei. El o ia de mana, o ridica din pat si ii arata marea. Ea a inteles ca trebuie sa fuga repede pe plaja incat sa prinda rasaritul, asa cum promisese cu o seara inainte. Cei doi ies pe terasa de jos si apoi merg desculti pe nisip pana aproape de marginea marii. Ea merge inainte, el in spatele ei privindu'i mersul mladios. Se aseaza pe nisip. Ea isi incolaceste picioarele in pozitia turcilor in timp ce el se pozitioneaza normal, cu picioarele intinse in fata.

-Nu am mai vazut de mult un rasarit.. suspina ea.

-Acum nu mai conteaza.. concentreaza'te doar pe ce vezi. raspunse el promt.

Ca niste sulite ce strapung corpul unei fiare, razele soarelui incepu sa strabata cativa nori ratacitori, parca pierdutzi de familiile lor. Reflexia razelor in apa lumineaza marea si in larg se pot observa pestii voiosi ce isi joaca jocul lor zilnic. Coralii se vad ca niste munti in miniatura si unii au forme cat mai ciudate. Ca niste ozn'uri. Doar ca sunt pe fundul marii. Cerul a devenit o coaja de portocala mare combinata cu fructul de grapefruit. Culori calde iti incalzesc ochii numai uitandu'te la ele, iar marea devinde mai pashnica.

Ea isi ridica ochii de pe orizont si se uita la chipul lui. Acum realizeaza ce trasaturi fine are. Niciodata nu le vazute in bataia razelor de soare. El se uita la ea. Inima ei incepe a bate atat de tare incat poate fi auzita la mile distanta. "Este atat de frumoasa, atat de... perfecta!" se gandea el. Ochii ei din caprui devenira aproape vishinii din cauza luminii. Ea ii cuprinde bratzul puternic si il strange la piept ca un copil ce imbratiseaza piciorul mamei, fiind prea mic pentru ai ajunge macar la talie. El o ia in bratze si o aseaza in fatza lui, cu spatele la rasarit; ii pune picioarele pe langa picioarele lui si mainile i le lasa libere. Mainile lui ii mangaie ushor chipul. Bratzele ei se incolacesc in jurul gatului lui, dar ii dau drumul repede, ele coborand pe umeri, pe bratze, pe coate, pana la varful degetelor. Pare de vre'o 26-27 de ani, dar mainile il tradeaza. El o apuca de coapsele bronzate si o trage mai aproape de el. Ea se uita cu ochi mari drept in ochii lui si inima incepu sa'i bata mai tare. Auzindu'i ritmul, el o imbratziseaza calduros pe fata si o saruta ushor pe umar. Ea ishi ridica, capul si il privi din nou. Se sfieshte un pic apoi o saruta pe buze, pe gat si pe piept. Ea se ridica brusc si incepe sa alerge spre mare. El o urma. Intra in apa dupa ea, se scufunda si se ridica la suprafata. Se uita dupa fata dar ea nu mai este. Se scufunda iar si cand deschise ochii la suprafata se sperie. In fatza i'a aparut peretele de culoare portocalei. In jurul lui sunt tot felul de haine colorate aruncate la intamplare. Privirea lui se schimba brusc. Ochii negrii nu mai etaleaza caldura de mai devreme. Acum sunt reci, goi, furioshi. Se scoala din pat si merge spre balcon. Deschide usa, iese si ramane uimit. Pe marginea marii stau doi tineri inlantzuitzi cum statea el cu ea.

E oare realitate sau un vis in continuare?

Gata. Am batut campii putzin si azi :)) Poate revin mai tarziu. Sau poate nu. Nu'mi pasa. Oriqm nu citeshte nimeni ;))