Amintiri...

Imi vine sa plag... dar nu mai am lacrimi... Doar ce'am asct nishte mel veki, veki de knd eram mica shi toate amintirile mi'au revenit, toate clipele, toate momentele, toate lacrimile, toate zambetele, toate prostiile, totzi prietenii... TOT. Absolut tot. Shi imi dau seama kt de repede trece timpul shi cat de scurta shi scumpa e viatza shi nu vreau s'o pierd. Nu vreau sa mai pierd nici o clipa. Vreau doar sa fiu cum am fost mereu: bucuroasa, mereu cu zambetul pe buze, optimista.
Am un gol in stomac [nu'i dl haleala :-j] shi nu shtiu de ce simt cum imi plange inima. Am pierdut multe persoane dragi, dar am cashtigat altele. :-<>
Amintirile nu se vor skimba shi nu se vor uita niciodata!

Sometimes my life is like a roundabout

Deci [shtiu k nu'i bn sa incep cu deci :] sunt tare tare fericita . Dupa toata ziua de "munk" sh de "treaba" [mah ce naiba, am faqt sh eo destule] sh de tristetze uneori, simt cum imi ies gandurile din mintzi sh'mi explodeaza kpu'. App, Hristos a inviat! k doar de la biserik a inceput totu'. Damn! : Am shtiut eo k o sa fie frumu' da' nici kiar asha. A fst... mai mult k frum' da' na 8-> I think I have a crush on him :-$ Nu'mi vine nici mie sa cred. Da' de ce tocmai el?? In fine... nici nu shtiu ce sa mai cred... offff :( sunt fericita da' am sh un regret k am plekt sh k n'am mai apukt sa vb cu el :(( Acum oare ce'o sa se intample? Nu shtiu. O sa ashtept... ce? Un semn de la Bunul Dumnezeu :-<>:D< :*

GATA!

Deci gata frate. Shtiu ca n'am mai scris de mult. N'am avut kef. Shi deci gata cu toate imbecilitatzile astea pe kre le aberez shi pe kre oriqm nu le citeshte nimeni [who cares???]. M'am detashat de toate "skumpicile" mele shi sunt pa cont propriu'. Ce plm [kre oriqm n'o am] sa'mi plang de mila k m'am certat cu nuj cn sau k nuj ce prostie banala mi s'a mai intamplat. Am kutat "pa" net shi "am descoperit" k toate astea se datoreaza adolescentzei. Sh k "cik" in aceasta "adolescentzie" acum eshti feiricit, peste 2 minute te simtzi trist, peste ink 5 minute itzi vine sa'tzi strangi de gat parintzi [unii kiar sunt in stare :-j] etc. cik pur shi simplu asha ne mainfestam "noi", adolescentzii, knd hormonii urla in noi [mi se pare foaaaarteee aiurea expresia asta =)))] . Eo ash numi pe scurt toate astea: nebunie. Oricum, multzumesc "lu'" Dumnezeu rare ori am asemenea manifestari. Da' se vede k am emigrat de la ce vorbeam mai devreme la adolescentza. In fine, ce vroiam, esentzial, sa zic este k nu mai am kef de smiorcaieli, ca mi'au fugit toate nebuniile din kp shi k mi'am revenit [who cares? :))].Gata. "Vorbim" mai tarziu. [dupa ce termin de citit tooot blogu' lu' Bendeac :> :* - sau mai tarziu, cand mi-oi aduce aminte k trebe sa scriu iar ;))]

Alte indecizii ...

Incet - incet incep sa simt cum ma destram fara incetare ... Am un sentiment ciudat: de regret, de tristetze dar in acelashi timp de bucurie sh de implinire. Nu am mai simtzit asha ceva pana acum. Pe de'o parte ma dau cu capu' de peretzi k sa nu mai simt nimic sh pe cealalta parte simt ca iau luna in bratze... Acum vars lacrimi de tristetze, in 2 minute o sa incep sa zambesc. De ce? De ce toate astea?

De ce? De ce ma simt k ultimul om de pe pamant sh in acelashi timp ma simt k Zeus? Pentru ca ma aflu intr'o zona in kre nu am mai fost pana acum. Trebuie sa ma gandesc, sh repede, pe cine aleg. Dar de ce sa aleg? De ce sa aleg intre 2 persoane, ce mi'au fost, imi sunt, sh imi vor fi intotdeauna cele care imi dau culoare fiekrui sentiment sh fiekrui zambet? Ash vrea sa vorbesc, dar ... nu am curajul. Shtiu k orice mishre greshita ash face acum, ar fi vitala. Zilnic incerc sa uit, sa ma prefac ca nu shtiu, dar mi'e imposibil sa nu ma gandesc la ce am faqt sh la ce fac.

M'a dezamagit, intr'adevar, dar exita iertare. Pacat ca aceasta iertare sh'a faqt aparitzia un pic km tarziu, knd deja lucrurile incepusera sa ia amploare. Sh nu numai lucrurile, ci shi sentimentele. Gluma e gluma, dar asta nu mai era de mult o gluma. Acum shtiu ca dezamagesc o persoana draga, dar fac pe alta sa zambeask. Eu ce sa fac? In primu' rand ar trebui sa ma opresc din plans. Toate aceste lacrimi, ce probabil nu inseamna nimic, ma determina sa ajung de unde am plecat, shi nu vreau asta.

Dar ce sa fac? Simt k mi se rupe inima cu fiekre lacrima in plus. Ma simt mai mult k oribil pentru ca nu shtiu ce sa fac. Ash vrea sa ma intorc pe drumurile bucuriei, cu toate nazbatiile pe kre le faceam impreuna sh cu toate zilele de vara in kre venea la mine sh speriam vecinii, sh acum, knd mi se da aceasta shansa, imi apare in kle o alta shansa: shansa de a ma intoare pe drumurile unei prietenii, ce a putut fi ratacita asha, in 2 minute ... In ambele ash fi la fel de fericita, dar dak aleg pe una, dezamages pe cealalta sh viceversa ...

Cuvinte fara sens...

Am incerkt sa reneg suferintza, dar mi'am dat seama k impreuna cu ea renegam sh bucuria. Am incerkt sa reneg ura, dar am realizat k o data cu ea am renegat iubirea. Am incerkt sa reneg perfectziunea, dar in acelashi timp am renegat defetele. Mi'am dat seama intr'o zi k, dak faci bine cuiva, faci un mare rau altcuiva. Lucru ce m'a dezamagit complet. Inca o data viatza imi daduse o palma pt a ma trezi. Pe de alta parte, mi'a dat un cadou de nepretzuit: mi'a aratat cn tzine la mn cu adevarat.

Sunt fraze fara sens. Da, fara sens. Nimic nu se leaga, nimic nu are legatura cu nimic. Aberatzii, ganduri, sentimente ce au avut puterea de a se regasi in cuvinte. Cuvinte ce nu'shi au rostu'. Sa fim serioshi, au vre'o leg una cu alta, cuv d mai sus sh cele ce vor urma sa fie scrise? Eu nu cred.

Ash vrea, jur, k din toata inima ash vrea, k viatza mea pana acum sa fie un vis. Atat. Doar un vis. Nu vreau sa evidentziez k'mi regret viatza sh gesturile sh gandurile sh sentimentele pe kre le'am trait, ci pur shi simplu vreau k totu sa fie un vis. Nu putem spune k avem vietzi urate, incredibil de nefericite sau mai shtiu eu cum. Trebuie sa ne bucuram de ea k... makr o avem sh asha. Dar noi nu!. Nu ne bucuram de ea asha cum o avem, ci din contra, vrem mai mult, k noi suntem mofturoshi.

Suntem recunosktori vietzii numai atc knd ne e noua bine. Numai atc knd facem ce vrem, cum vrem, knd vrem, cu cn vrem. Tot timpul e vorba numai d noi. Egoishti mai suntem. Sh da, sunt sh eo egoista cu viatza, recunosc.

Iar ma pierd pe drumuri infinite sh intunekte, invelita in ganduri sh intrebari fara raspuns. Sh totzi ne pierdem asha la un mom dat. Pt k nu ne cunoashtem sentimentele ... nu intotdeauna .

Ganduri.

Ei bine, se pare k eu imi ashtern gandurile pe "hartie" numai knd cv ma apasa puternic... Mi'au trecut gandurile de suicid [uneori ma mai bantuie sh acum] dar mi'au lasat rani adanci, ce in timp au fst umplute cu sentimente nobile, acum ajunse scrum. Dar asta nu mai conteaza. Acum prin kp imi trec o mie de ganduri, dar unul singur ma doare: oare dc atc knd faci un bine cuiva, faci un mare rau altcuiva. Mi'e f frik de raspuns ... probabil de teama de a nu prierde singurele pers ce'mi sunt dragi in mom d fatza. Intr'adevar, merit sa le pierd pt k shtiu k am le'am dezamagit sh imi pare rau, dar nu'mi gasesc curajul de a le spune asta. Sh shtiu dc, pt k mi'e teama de rasp pe kre mi'l pot da. Mi'e teama ... sa le pierd d tot. Ash vrea sa skimb lumea, sa o fac mai buna, mai intzelegatoare, mai intzeleapta, mai curajoasa sh mai ales, mai sincera. E imposibil de realizat aceste lucruri. Cu totzii shtim asta. Sunt doar gandurile unui copil matur, pierdut pe drumurile melancoliei.