Betie

Tipete, zbieraturi, palme trase peste fata, ras isteric, tavaliri pe covor, ghiozdane aruncate, lamaie multa si bautura.
Povestiri, secrete, amintiri, tigari, mancare, zahar, bere, vin, guma si coji de oua.

Am venit. Doar 3. Am inceput cu tigari. Multe. Apoi ni s-au alaturat inca 2. Am inceput cu oua prajite (ele), apoi cu bere, cu alte tigari, cu cascaval, cu mazare, cu castraveti murati si halvita. Apoi "da-i cu bere, da-i cu vin, da-i cu vin, da-i cu bere". Le-a luat. Muzica tare, vecini speriati, ceasu' devreme. Ras. Mult ras. Excesiv de mult. WC-ul ocupat deja.

Dans nebun, alte tigari, vin in pahare iar. Vin bun. Alb. De casa. Un pic acrisor (si un pic acidulat dupa gustul Madalinei). Perfect pentru betii. Filmare cu telefonul. Linsul cutitului. Facerea curateniei. Plecarea unei fete. Bataie pe vin. Bataie pentru a opri bautura sa mai ajunga in gura. "Unde-i vinu?? Vreau vinu!!". Apoi tipete si isterii. Rupere de usi (e bine, nu chiar), gasirea sticlei, pardon a.. micii cisterne de vin. Bataie pe ea. Care o ascunde si o bea primu'. Curatenie partea a2a. Incercare de plecare.

Ajungem in sufragerie. Iar tipete, zbieraturi. Baricadasem usa. Nimeni nu iesea. Alexandra cadea din picioare, cealalta se tara pe covor. Lamaie iar. Multa lamaie. Palme peste fata, cearta (mai mult intr-o gluma) si spalat pe fata. Cu apa rece.

Verificarea memoriei (nume, prenume, adresa, parinti, frati/surori/veri/verisoare si alte date pe care le stiau ca pe "Tatal Nostru") plus cate degete vezi.

Iesit in scara, facerea linistei. Iesit poe strada, mers la maxi-taxi. Urcat in maxi-taxi si plecat.

Apoi am luat-o si eu usor spre casa. Ce-i drept, ma ghidam dupa liniile placilor de piatra de pe jos ca sa merg drept. Am trecut pe lanaga teatru. Momentul fatal.. nici nu vreau sa-mi amintesc. Incercam sa ma gandesc la un singur lucru dar mintea imi zburda ca o oaie pe imas. Nu mai vedeam prea bine in jurul meu. Am ajuns acasa. Am intrat in curte. Nici cainele nu mai vroia sa vina la mine sa ma intampine cum facea de obicei. Am intrat in casa, mi-am tras doua palme, mi-am dat jos hanoracul, am mers in bucatarie si totul a revenit la normal.

Pentru ca.

Pentru ca nu stiu ce fac.

Pentru ca gandurile imi umbla ca metroul in statie.

Pentru ca nu mai stiu ce sa cred.

Pentru ca vreau tot si nimic.

Pentru ca vreau sa fiu singura si cu toata lumea.
Pentru ca vreau sa rad.

Pentru ca vreau sa plang.

Pentru ca nu am ce face.

Pentru ca m-am plictisit de toti si de tot.

Pentru ca sunt singura.

Pentru ca nu am incredere in nimeni.

Pentru ca m-ati facut sa-mi pierd increderea.

Pentru ca nu mai stiu cine sunt.

Pentru ca nu stiu ce fac.

Pentru ca imi vine sa plang cand vad iarba crescuta, verde si soarele pe cer.

Pentru ca nu mai zambesc.

Pentru ca ascult melodii triste.

Pentru ca as sta incuiata in sala, singura, luni de zile.

Pentru ca singurele lucruri pe care le mai iubesc sunt Bimbo si teatrul.

Pentru ca singura persoana pentru care as da orice, este tata.

Pentru ca nu stiu ce vreau.

Pentru ca bat campii.

Pentru ca te enervez.

Pentru ca uneori nu ma inghiti.

Pentru ca vreau sa stau pe strada.

Pentru ca vreau sa fug pana la vara de acasa.

Pentru ca nu am curajul s-o fac.

Pentru ca acum vreau sa urlu.

Pentru ca imi vibreaza tamplele din ce in ce mai des.

Pentru ca asa e varsta.

Pentru ca inteleg pe toti si nimeni pe mine.

Pentru ca vorbesc singura.

Pentru ca nu am cu cine vorbi.

Pentru ca nu mi-e frica de moarte.

Pentru ca traiesc si mi-e sila de viata.

Pentru ca ma ia ameteala dimineata la 8 fara 25.

Pentru ca fumez si imi place.

Pentru ca soarele nu intra mereu in casa.

Pentru ca sunt rece.

Pentru ca nu stiu mereu sa ma exprim.

Pentru ca in unele nopti plang din senin.

Pentru ca ochii imi sunt curiosi.

Pentru ca mainile vor sa scrie.

Pentru ca rationamentul omenesc nu ma lasa in pace.

Pentru ca ma cert cu tine.
Pentru ca ma impac cu tine.

Pentru ca nu am uitat sa sper.

Pentru ca tu nu mai stii sa speri.

Pentru ca sunt optimista.

Pentru ca sunt realista.

Pentru ca nu sunt modesta.
Pentru ca stii toate astea.

Pentru ca nu iti pasa.

Pentru ca nu imi pasa.

Pentru ca nu stiu unde sunt..

Pentru ca nu stiu ce sunt..

Pentru ca m-am pierdut.

Escapada - partea a3a ?!

"Tara. Soarele doar ce-a iesit de sub patura lui de zapada murdara . A iesit exact cand am deschis carnetul asta roz. E atat de frumos... mi-ar lua pagini sa descriu locul asta si nici mana nu-mi permite. (Am vrut sa pozez o albina; pana sa apuc sa setez zoomul a zburat; era atat de simpatica acolo pe masa, stergandu-si capul)

Dar o sa incep cu locul unde stau acum. O masa de lemn. Sustinuta de un cadru de fier, vopsit rosu. Jos la picioare are un cadru format din 4 scanduri, cate una pe fiecare parte. "Placa" de deasupra e formata din 3 scanduri late, batute in 8 cuie mari si mai multe suruburi mici, negre. Masa pare veche de ani buni. Dupa starea lemnului nu cred ca a fost vopsita vreo data.

Un caine mare negru incaltat cu sosete galbioare si pantofi albi. Ochii lui imi arata bunatate. O cheama Beti. Zici ca e lup dar am inteles ca nu e de rasa. E atat de blanda! Cand ma apropii de tarcul ei, acoperit cu niste folii ondulate de culoare verde si alb, fuge repede in cusca in care se odihneste. Cand ma indepartez, ea vine langa gard si da din coada. Ma amuz.

Si uite asa am derivat de la subiectul tara, la subiectul fumat.

M-a intrebat o colega (si nu numai ea) mai de mult de ce fumez. Nu mi-a venit in minte nimic. Acum cand fumez m-am gandit la raspuns. Deci fumez pentru ca:

- ma plictisesc

- imi vine o inspiratie incredibila

- imi aduc aminte de o groaza de lucruri (cand fumez)

- ma relaxez

- imi place cum ma ia ameteala si rasul dupa

- ma face sa observ orice mic detaliu al unui lucru

- ma face sa scriu in prostie

- imi da energie si o somnolenta nesimtita (numai la scoala)

- imi trec durerile de cap

- ma face sa stresez lumea si sa cer guma

- ma face mai sociabila (intr-un mod exagerat, ca in general sunt de fel sociabila) "

Escapada - partea a2a

"12.14 PM. Inchid ochii si vad. Ce vad? Vad marea... pe cei din jurul meu ii sterg si raman doar eu si marea si stancile. Stancile de piatra cu curbe primejdioase, grave si unele devieri fine. Stancile ce ma cheama si imi spun sa ma arunc, sa ma las dusa de val. Dar ce val? sunt atatea! Nu stiu pe care sa-l aleg! Degeaba ma striga ele, stancile astea nu au puterea, inca, de a ma convinge sa sar. [Incep sa nu-mi plasa. Eu le spun, le povestesc, le arat despre mine. Ele tac, asculta dar nu-mi raspund.Oare ele nu au nimic de comentat, de spus, de contrazis, de... povestit?]
Marea asta... ah! De mult nu te-am vazut! Nu-mi dau seama daca te-ai mai schimbat sau nu..nici nu te mai recunosteam. Oricum azi te vad.. tritsa, agitata, ce-i cu tine? De ce nu-mi zici? Chiar atat de rau te-am suparat? Stiu ca am facut multe, dar un respuns mic, cat de mic, merit si eu! Vad si eu azi si iubitul meu, prietenul meu, oglinda ta e cam trista.. Vantul i-a adus pe toti! Stii ca nu-mi place vantul... sau poate nu stii, n-am vorbit de ani de zile.. Uite! Chestiile astea vor sa vin la tine! Nu-si dau seama ca daca plec, or sa plece si ele! Toate! Pentru ca ele stau adunate una peste alta nu pot respira, nu pot supravietui, ca si gandurile mele. Iar eu daca plec, o sa vina cu mine. Sunt sigura! Nu-mi dau seama exact unde se termina curbele lor si deci nu-mi pot numara gandurile. Intelegi? Stiu ca tu ma intelegi! Tu ne intelegi! Pe noi toti. Si cred ca te-am plictisit deja. De mii de ani stam si te rugam sa ne intelegi temerile si faptele. Uite vaporase! Sunt atat de mici! Si atat de palide.. Imi aduc aminte cand imi spunea mamaia despre piratii ce au atacat noste vase.
Acum inteleg ca.. Da! Stancile astea au niste povesti! Si ni le spun atat de usor! Cum am putut sa nu le aud? Fiecare crapatura, fiecare curba, fiecare val ce le loveste spune o poveste. Si cat de frumoase sunt! Iti trebuie numai urechi sa le asculti. "


" Domnisoara cu kimono roz ma priveste cu coada ochiului. Crede ca nu o observ. Cu umbrela rosie asezata peste umarul drept pare din filmele animate. E simpatica. Sandalele din picioare nu sunt la moda dar ii dau un stil aparte. Evantaiele mari, tot roz, din spatele ei parca ii tin paravan, ca acele paravane din prezentarile de moda, mai ales, ca domnisoara sta pe un postament nergu.
Niste ochi curiosi ma privesc din pat. Incerc sa-i cunosc dar nu resusesc. Sunt albastri asta ma enerveaza. Ador ochii albastri! Dar ma scot din sarite caci sunt atat de fermecatori incat imi fura privirea si ma fac sa uit sa-i mai scotocesc de secrete.
12.59 AM. Am uitat cum a trecut timpul. Ochii mari, maronii, rotunzi si agitati ai lui ma trezesc. Sarmanul. Il ustura, se scarpina, se linge, se agita. Aproape ca as vrea sa fiu eu in locul lui. Nu-i vina lui. El e inocent, e nevinovat, e naiv, e.. un catel. E Cookie. Incearca sa atipeasca dar petele rosiatice il deranjeaza continuu. Un sentiment ma apasa dar nu-i dau frau liber. Nu vreau sa cred.
01.05 AM. Patul ma cheama, ochii zbiara, mana ma implora dar mintea ma tine captiva. E tarziu. Tigarile imi fac cu ochiul si cana cu Pepsi... imi zambeste?! E o lume ciudata. 01.12 AM. Ultima tigara. Ochii s-au inchis".

RE: Leapsa

Yuhuu! Azi jucam leapsa.

Ce-mi place:

1- sa rad

2- sa desenez

3- sa ma plimb cu tata prin alte orase

4- sa stau pe balconu' soramii la 3 dimineata

5- sa fac poze

6- sa citesc

7- sa citesc blogul Roxanei

8- sa dau sfaturi

9- sa ma duc la teatru

10- sa alint animalele

Si de ras, rad in fiecare zi, azi m-am intors de la Bucuresti, poze am facut [azi] deja, o sa-mi alint javra cand ajung acasa si la teatru ma duc in weekend. :]

Si as da jocul asta soramii sa-l faca daca mi-ar citi blogul :))

Eu

Vad ca scriu numai la persoana I, numai despre mine, eu in sus, eu in jos, eu, eu, eu, eu, eu. Nu-mi pasa. Si stii de ce? Pentru ca asa sunt eu. Imi place sa fiu in centrul atentiei si sa vorbesc despre mine. Vreau ca toti sa ma asculte si sa-mi raspunda cand ii intreb ceva. Imi place cand cineva ma deoache desi in fata nu-mi spune nimic. Imi place sa vorbesc mult. Imi place sa stau cu orele in fata oglinzii cand ma plictisesc. Vreau ca toti sa-mi urmeze sfaturile. Vreau ca parul meu sa straluceasca mereu. Vreau mereu sa am dreptate. Vreau sa fiu originala.
Stiu ca sunt egoista. Stiu ca nu-mi place sa dau telefonul colegelor ca sa-si ia melodii. Stiu ca-mi place sa ma dichisesc. Stiu ca multe persoane ce mi-ar putea fi prietene ma vad ca pe o imfumurata. Asta si sunt. Stiu ca nu-mi place sa aduc ojele de acasa la scoala, pentru colege. Stiu ca asez oamenii intr-o anumita ierarhie in mintea mea dupa anumite criterii; criterii destul de drastice. Stiu ca as face orice numai ca sa am ce vreau. Stiu ca nu mai vorbesc cu oameni ce ii cunosc. Stiu ca nu-mi place sa ai ce am si eu. Stiu ca nu te las sa ma cunosti cu adevarat. Stiu ca sunt egoista si ca vreau totul pentru mine.
Sunt egoista. Stiu. Stiu ca in clasa a VI-a am furat cheile colegului de banca numai pentru a ma baga in seama. Pentru a ma pune pe mine pe primul plan. Stiu ca elimin unele personae din anturajul meu numai pentru a fi eu centrul de interes. Stiu ca stiu multe lucruri dar nu le spun nimanui. Stiu ca de multe ori sunt invidioasa si stiu ca imi trece repede. Stiu ca pot sa fiu mai mult de atat si stiu ca stiu ca am o mare lene in mine.
Stiu ca multi merita mai mult. Stiu dar nu zic nimanui.
De ce? Pentru ca sunt egoista si egocentrista.
De multe ori egoismul ma duce la teama. Teama de a nu fi cineva mai sus de mine. Si atunci egoismul revine si elemina orice urma de concurenta. Desi sunt competitiva si imi place concurenta, egoismul ma transforma intr-o lasa. Pentru ca asta sunt. Sunt o lasa si recunosc. Si nu stiu daca o sa ma schimb vre-o data.

Tac

Pentru ca am invatat sa tac.
Pentru ca trebuie sa tac.
Pentru ca ma enervez cand trebuie sa tac.
Pentru ca trebuie sa fiu diplomata si sa tac.
Pentru ca trebuie sa ma prefac ca tac.

Din pacate, tristete si indurerare azi am invatat sa tac. Am inteles ca nu mai are nici un rost sa ma cert, sa ma enervez, sa transpir si sa-mi inrosesc ochii pentru cineva care nici macar nu parea prezent.
Imi venea sa urlu, sa lovesc pana mi se vedeau oasele albe ca varul si sa despic capete in doua. Pentru ce? Pentru o vorba. Pentru ea, careia nici nu i-a pasat, nici n-a auzit. De ce sa-mi pun nervii pe o tava si ceilalti sa dea in ei? Pentru ca ma numesc "prieten adevarat"? Nu.. asta nu mai tine.
Am tacut desi capul imi vajaia, pupilele se mareau si se micsorau de zici ca se jucau cu lanterna in ochii mei si inima se zbatea ca o nebuna. Am tacut si tac in continuare. N-am cunoscut situatie mai enervanta decat cea in care trebuie sa tac, dar am vazut ca trebuie sa incep s-o frecventez mai des.
Tu nu te strofoci, nu te superi, nu-ti ies ochii din orbite si nu ti se umfla venele mai mai sa se sparga. Nu-ti cheltui banii, nu te enervezi si nu-ti pierzi timpul gandindu-te. Intr-un cuvant nu-ti pasa. Doar te prefaci. La asta esti experta. Vii, te asezi, zambesti si razi. Te prefaci cu o nonsalanta rara. O sa joc si eu teatru ca doar cu totii suntem niste actori pe scena lui Dumnezeu.