Inceputul sfarsitului

31 Decembrie 2010. 1:07 AM. Nu am inspiratie, nu sunt trista, nu sunt melancolica deci nu stiu ce sa scriu. Da. Asa-mi termin anul. Fara sa scriu nimic. Pentru ca nu stiu ce. Mi-e foarte somn. Si lene. Si ascult kiss fm. Si ma culc.

Old stuff

Tot rascolind prin laptop am gasit niste chestii scrise acum muuult timp si din ce-mi amintesc nu le-am pus atunci pe blog considerand ca sunt neterminate [acum mi-am adus aminte si de o "poveste" stupida cu un "el" si o "ea" pe care am scris-o in august si nu am pus-o aici :-?]

(Created: ‎Friday, ‎April ‎02, ‎2010, ‏‎9:11:42 PM)

" Am ochii deschisi. In fata mea se arata un deal. Ban nu. E o campie verde. Ma striga pe nume. Ma cheama. Imi zice sa ma duc spre ea. Lumina aia stralucitoare si mare de pe oglinda oceanului ma incurajeaza. Imi zice ca e bine si ma alinta cu lumini mici si calde pe fata. Deodata cad si mi se zguduie mana dreapta. M-am impiedicat de-o creanga din dosul gradinii.

Duminica. In curte este un curcubeu de flori ce se balagane la interactiunea cu adierea calduta ce trece pe aici. Cainele sta in fata mea cu ochi mari si rugatori. Coada se balangane si ea ca florile doar ca mult mai repede. Varfurile urechilor stau pleostite peste baza urechilor. Pe bot parca are un ramjet mare si limba ii atarna ca rufele de pe franghie.

Se aude un sfarait urat si vine un fum din stanga mea. Tata face gratar.

Stau intre 4 pereti jumatate lambriuri de lemn, jumatate bleu-ciel. De aici din spate se vede bine. Observ ca o ganganie mica cu aripi s-a asezat pe “shuzul” meu. Scutur piciorul si ea zboara. In stanga mea se vad niste bete. Multe. Iar toate aceste bete cu niste brobonele mici si verzi pe ele pornesc dintr-un bat mult mai gros decat ele. In departare se vede o pata roz, ce-mi smulge un suras, pe foaia subtire de culoare bleu spre alb. Este 7:37, in 23 de minute incepe ora de matematica.

Incercand sa zaresc o pata albastra prin toata marea asta verde imi dau seama ca el este langa mine. Inalt, cu privire dura si maini puternice ca de obicei. Numai privindu-l simt cum mi se incalzeste sulfetul iar zambetul lui infiorator de seducator imi smulge inima din peipt. Mergem fara sens pe strazi fara sa ne spunem ceva. Un sunet asurzitor tulbura tacerea. Iar trebuie sa ma trezesc.

Imi vine un miros ce-mi arde narile. Palmele sunt manjite cu rosu. Incerc sa le spal. Rosul nu iese. O figura se holbeaza la mine. Imi pare cunoscuta si totusi nu am vazut-o niciodata. Lucrurile din jurul ei mi se par cunoscute. O flacara rosiatica se aprinde peste capul ei. Au trecut 52 de minute iar parul mi s-a facut prea rosu. Sigur o sa se vada culoarea."

(Created: ‎Saturday, ‎May ‎22, ‎2010, ‏‎8:51:58 PM) - am gasit asta sub titlul "De un an si 5 luni"

"De un an si 5 luni inima ei s-a oprit.

De un an si 5 luni ea a uitat sa mai traiasca.

De un an si 5 luni ea este o planta ce nu mai creste.

De un an si 5 luni aripile ii sunt retezate.

De un an si 5 luni nu mai poate cladi nimic in jurul ei.

De un an si 5 luni nu mai poate scapa din jugul amintirilor.

De un an si 5 luni nu-si gaseste linistea.

De un an si 5 luni a uitat sa zambeasca cu adevarat.

De un an si 5 luni viata ei s-a schimbat.

De un an si 5 luni nu mai simte raza de soare ce-i mangaie trupul.

De un an si 5 luni ii cauta scuze.

De un an si 5 luni nu uita nimic.

De un an si 5 luni i s-au inchis portile inimii.

De un an si 5 luni se simte singura.

De un an si 5 luni lacrima i-a incremenit pe obraz.

De un an si 5 luni se hraneste cu sperante.

De un an si 5 luni nu se mai gandeste la ea.

De un an si 5 luni nu mai este ea.

De un an si 5 luni inima ii este faramitata.

De un an si 5 luni.. timpul continua sa treaca."

Aaaa... si... Craciun Fericit! [care meritati]

Analiza Prieteniei - sau "Ce fac la ora de biologie"

Amintirile din pod stau ravasite pe un raft prafuit. Matasea paianjenilor este tesuta cu grija deasupra scrisului. Pete uscate de cerneala alcatuiesc modelul lemnului din care este facut dulapul. Un sertar sta strengar in-afara. Dar e gol.

Miroase a picaturi de roua. De fapt sunt lacrimi. Se rostogolesc pe obrazul meu si cad ca niste cadavre. De ce am ajuns aici?

Poza erotica cu dresurile tale albe atarna stinghera pe un geam. Imi aduc aminte cum iti cantam cuvinte pe hartie. Si cum ne promiteam vorbe de neuitare.. Timpul e mult prea crud cu noi. El asterne o ceata groasa intre noi. Lumina e difuza. Nu vad decat o umbra de-a ta. Te-ai dus si tu...

Rezervele imaginatiei imi sunt seci de cand n-am mai despicat teoria iubirii in zece. Paginile pline cu litere ale cartilor nu ma mai incalzesc ca alta data. Nu mai au nici un farmec. Sti de ce? Pentru ca nu mai am cui sa-mi plang amarul si nazbatiile. Nu mai am culoare. Mintea mea e gri. Sunt singura. Vantul rece imi strapunge sufletul ca o sulita. Ti-am spus ca esti "cea care se joaca cu frunzele cand bate vantul" si "litera c de la tastatura". Ei bine afla ca de la tastatura mea lipseste "c"-ul. Orice are un inceput si-un sfarsit dar nu credeam ca asta se va sfarsi vre-o data.

M-am mintit singura un timp, mi-am facut vise.. ca in final sa ma scol din acel peisaj fantastic intr-o camera goala, inchisa si singura. Cine imi mai picteaza mie dimineata? Cine imi mai contureaza un zambet? Nimeni.. Am incercat sa construiesc o lume a noastra numita prietenie dar ti-ai intors spatele si m-ai lasat cu vopseaua in mana.

Eu nu o sa uit prea curand din ce mi-am cladit amintirile. Mai ales vocea ta care imi suna atat de melodios in urechi. Acum mi se pare stridenta.. falsa. Nici ochii nu-ti mai sclipesc ca alta data. Nu. Sunt reci. Nu mai inspira caldura si intelegere. Totul se rezuma acum la "nu", la "a fost", la "a trecut", la .. "pierdut"...

Si raman tot in pod, tot singura, tot in intuneric, tot.. plangand.