Mda. Am mai furat 2 lepse "dupe" "net". Ca asa-i frumos. O sa va mai enervez un pic. Na.
Ziua cea mai frumoasa: cea cand ma simt fericita toata ziua
Cel mai mare obstacol: constienta
Cea mai mare greseala: ca avem ratiune
Radacina tuturor relelor: tu insuti
Distractia cea mai placuta: sa fiu singura undeva unde imi place
Cea mai mare infrangere: pesimismul
Cei mai buni profesori: timpul
Prima necesitate: viata
Ceea ce te face cel mai fericit: sa stau cu cei care tin la mine si ma respecta
Cel mai mare mister: ce gandeste cel de langa mine
Cel mai rau sentiment: sa fii calcat in picioare de altii (inclusiv munca ta)
Cel mai bun cadou: doar sa fii prezent
Lucrul cel mai de valoare: eu
Calea cea mai rapida: minciuna
Sentimentul cel mai placut: visul
O protectie efectiva: prezervativul :)) nu. egoism
Cel mai bun remediu: muzica
Forta cea mai puternica: pt mine? sa fiu eu insumi
Persoanele cele mai necesare: aia care te finanteaza [in ziua de azi]
Lucrul cel mai placut dintre toate: am mai zis o data.. parca.
Mi'am petrecut cea mai frumoasa vacanta in: camera mea
Cel mai de pret lucru pe care il am este... viata
Imi bate inima tare atunci cand... oho..cand sunt ascultata, cand ma simt cu musca pe caciula, cand vreau sa fac ceva rau sau bun, cand rad, cand ma enervez, cand ma ascund, cand vorbesc despre cineva, cand scriu lepse, cand ascult Rammstein.
Cand sunt suparat, intotdeauna.. ascult muzica
Cand ma indragostesc.. visez mult
Cel mai fericit am fost atunci cand.. am descoperit oameni ce'mi sunt aproape si eu nici nu'i observam
Nu spun niciodata NU propunerii de a... fuma
Prietenii spun despre mine ca sunt... multe. intreaba'i pe ei. nu'mi place sa ma laud cu chestii de genu'
Daca ziua de maine n'ar exista, azi as.. m'as sinucide.
Cel mai tare ma enervez atunci cand... cineva ma contrazice intr'un mod brutal, mi se interzice ceva, nu pot face ce'mi place sau ce'mi doresc, mi se strica laptopu.
Am emotii atunci cand trebuie sa... spun ceva important cuiva
Cel mai mult ma mandresc cu... paru si unghiile. :)) glumesc. nu m'am gandit la asta niciodata.
Cel mai frumos cadou pe care l'am primit a fost... lol..nu'mi aduc aminte
Nu as renunta niciodata la.. Bimbo si la viata
Cel mai bun prieten este... tu esti propriul tau prieten
O zi perfecta atunci cand... stau in pat cu Bimbo'n brate si cand ma simt fericita.
21 iulie 2010
20 iulie 2010
Nu trebuie sa intelegi ceva din harababura asta. Trust me!
Pentru ca nu'mi ajung cuvintele sa descriu ceea ce simt.
Niciodata, nimeni, nu o sa poata sa descrie exact ceea ce au in suflet, ce'i apasa, ce gandesc, ceea ce vor, prin cate au trecut, cat ne nenorocita si magnifica este viata sau pur si simplu ceea ce sunt.
Toti, absolut toti se regasesc in ceva. In cuvinte, in acorduri line sau grave, in imagini, in valul marii, in zapada de pe nasul unui copil, intr'un simplu fir de par alb sau intr'o floare.
Nu pot si cred ca nu vreau sa spun tot ce gandesc si ce simt. Asta sunt eu. Trista, zambareata, betiva si tampita. Nu ma supar. Ma iubesc asa cum sunt. Asta ar trebui sa faca toti. Sa se iubeasca pe ei insisi mai intai. Ma gandesc ca.. daca tu nu te iubesti, de ceilalti ce sa mai zic.
Vreau... as vrea... cu asta incep mereu cand gandesc: vreau sa'l vad, as vrea sa merg acolo, vreau sa stiu ce faci, as vrea sa nu mai plang, vreau sa rad, as vrea sa fug, vreau sa... Tot timpul imi incep procesul gandirii astfel dar niciodata nu'mi gasesc acea forta puternica pentru a si zice ce gandesc. Mereu schimb ordinea sau timpul cuvintelor si zic altceva. Nici macar acum, cand scriu. As vrea.. sa scriu tot ce gandesc dar.. exista un mare dar ce trage dupa el consecinte infioratoare. Toti sititi asta. Nu recunoasteti. Lasilor. Eu sunt sincera dar nu pe deplin.
Am gresit si voi gresi toata viata. Asta e. Niciodata nu o sa fac ceea ce gandesc. Stiu foarte bine. Niciodata nu o sa'i spun acelui "el", ce va veni sau deja este, cat de mult imi trasare gandul cand ii aud numele. Niciodata nu voi recunoaste cat de mult ma enerveaza "ea", ce este sau ce va veni.
Niciodata nu voi spune ca ascult melodia x din pricina y sau pentru ca ma simt z.
Ascult la infinit aceleasi cantece ce ma fac sa lacrimez [si sa stric tastatura.. lol] si imi aduc aminte de amintirile uitate.. zilele in care imi bagam fata in perna si plangeam sau in care mancam o inghetata si cadeam pe mijlocul sinii de tramvai. Dar nu zic, chiar daca ma gandesc mereu, ceea ce'mi aminteste cu adevarat.. ziua in care..
Nu trebuie sa intelegi sau sa inveti nimic. Asta fac doar eu. Doar eu inteleg ce scriu si tot eu invat din ceea ce gandesc. Nu trebuie sa te superi dar poti sa plangi, tu draga cititor.
In momentul asta de exemplu, AS VREA, ca cineva anume ca citeasca sau sa fie langa mine. Cienav care nu citeste niciodata si nu are nici un fel de habar de existenta acestor cuvinte. [si nimeni nu stie la cine ma refer; va asigur] Cer imposibilul. Nu ma alina decat o melodie stupida si trista de care nu mi se dezlipeste sufletul.
Nu stiu ce vine in viata, peste cine sau ce voi da. Voi trece peste toate. Chiar daca imi va lua ani pentru a invata lectia vietii. Macar incep de pe acum sa o inteleg.
S'a schimbat melodia si.. iarasi nu spun tot ce gandesc din cauza acelui cretin "dar". Ma gandesc la ce a trecut. Acum foarte foarte foarte putin timp. DAR a trecut tot. S'a sfarsit.
Probabil voi continua aceasta harababura din capul si din mainile mele.
Nu stiu cand. Dar stiu ca o voi continua.
Niciodata, nimeni, nu o sa poata sa descrie exact ceea ce au in suflet, ce'i apasa, ce gandesc, ceea ce vor, prin cate au trecut, cat ne nenorocita si magnifica este viata sau pur si simplu ceea ce sunt.
Toti, absolut toti se regasesc in ceva. In cuvinte, in acorduri line sau grave, in imagini, in valul marii, in zapada de pe nasul unui copil, intr'un simplu fir de par alb sau intr'o floare.
Nu pot si cred ca nu vreau sa spun tot ce gandesc si ce simt. Asta sunt eu. Trista, zambareata, betiva si tampita. Nu ma supar. Ma iubesc asa cum sunt. Asta ar trebui sa faca toti. Sa se iubeasca pe ei insisi mai intai. Ma gandesc ca.. daca tu nu te iubesti, de ceilalti ce sa mai zic.
Vreau... as vrea... cu asta incep mereu cand gandesc: vreau sa'l vad, as vrea sa merg acolo, vreau sa stiu ce faci, as vrea sa nu mai plang, vreau sa rad, as vrea sa fug, vreau sa... Tot timpul imi incep procesul gandirii astfel dar niciodata nu'mi gasesc acea forta puternica pentru a si zice ce gandesc. Mereu schimb ordinea sau timpul cuvintelor si zic altceva. Nici macar acum, cand scriu. As vrea.. sa scriu tot ce gandesc dar.. exista un mare dar ce trage dupa el consecinte infioratoare. Toti sititi asta. Nu recunoasteti. Lasilor. Eu sunt sincera dar nu pe deplin.
Am gresit si voi gresi toata viata. Asta e. Niciodata nu o sa fac ceea ce gandesc. Stiu foarte bine. Niciodata nu o sa'i spun acelui "el", ce va veni sau deja este, cat de mult imi trasare gandul cand ii aud numele. Niciodata nu voi recunoaste cat de mult ma enerveaza "ea", ce este sau ce va veni.
Niciodata nu voi spune ca ascult melodia x din pricina y sau pentru ca ma simt z.
Ascult la infinit aceleasi cantece ce ma fac sa lacrimez [si sa stric tastatura.. lol] si imi aduc aminte de amintirile uitate.. zilele in care imi bagam fata in perna si plangeam sau in care mancam o inghetata si cadeam pe mijlocul sinii de tramvai. Dar nu zic, chiar daca ma gandesc mereu, ceea ce'mi aminteste cu adevarat.. ziua in care..
Nu trebuie sa intelegi sau sa inveti nimic. Asta fac doar eu. Doar eu inteleg ce scriu si tot eu invat din ceea ce gandesc. Nu trebuie sa te superi dar poti sa plangi, tu draga cititor.
In momentul asta de exemplu, AS VREA, ca cineva anume ca citeasca sau sa fie langa mine. Cienav care nu citeste niciodata si nu are nici un fel de habar de existenta acestor cuvinte. [si nimeni nu stie la cine ma refer; va asigur] Cer imposibilul. Nu ma alina decat o melodie stupida si trista de care nu mi se dezlipeste sufletul.
Nu stiu ce vine in viata, peste cine sau ce voi da. Voi trece peste toate. Chiar daca imi va lua ani pentru a invata lectia vietii. Macar incep de pe acum sa o inteleg.
S'a schimbat melodia si.. iarasi nu spun tot ce gandesc din cauza acelui cretin "dar". Ma gandesc la ce a trecut. Acum foarte foarte foarte putin timp. DAR a trecut tot. S'a sfarsit.
Probabil voi continua aceasta harababura din capul si din mainile mele.
Nu stiu cand. Dar stiu ca o voi continua.
2 iulie 2010
Nu
Nu sunt. Nu mai vreau sa fiu. Nu vreau sa mai aud ceva. Nu.
Vreau sa stau sa ma plictisesc si sa adorm ascultand aceeasi melodie.
Nu vreau sa va mai vad, sa va ascult sau sa mai discut cu voi.
Nu acum.
Nu vreau sa mai citesc sau sa mai scriu.
Nu vreau sa ma mai scol dimineata si sa beau.
Nu vreau sa mai plang, nu vreau sa mai rad.
Nu vreau sa va mai vad.
Nu vreau sa va mai urasc, nu vreau sa va mai iubesc.
Nu vreau sa mai fiu inconjurata de incompetenti.
Nu vreau sa-mi mai bat capul cu prostii.
Nu vreau sa mai simt cum imi alearga sangele prin vene.
Nu vreau sa mai aud cum imi bubuie tamplele.
Nu mai cer nimic. Doar sa fiu singura cu gandurile mele. Atat.
