Vad ca scriu numai la persoana I, numai despre mine, eu in sus, eu in jos, eu, eu, eu, eu, eu. Nu-mi pasa. Si stii de ce? Pentru ca asa sunt eu. Imi place sa fiu in centrul atentiei si sa vorbesc despre mine. Vreau ca toti sa ma asculte si sa-mi raspunda cand ii intreb ceva. Imi place cand cineva ma deoache desi in fata nu-mi spune nimic. Imi place sa vorbesc mult. Imi place sa stau cu orele in fata oglinzii cand ma plictisesc. Vreau ca toti sa-mi urmeze sfaturile. Vreau ca parul meu sa straluceasca mereu. Vreau mereu sa am dreptate. Vreau sa fiu originala.
Stiu ca sunt egoista. Stiu ca nu-mi place sa dau telefonul colegelor ca sa-si ia melodii. Stiu ca-mi place sa ma dichisesc. Stiu ca multe persoane ce mi-ar putea fi prietene ma vad ca pe o imfumurata. Asta si sunt. Stiu ca nu-mi place sa aduc ojele de acasa la scoala, pentru colege. Stiu ca asez oamenii intr-o anumita ierarhie in mintea mea dupa anumite criterii; criterii destul de drastice. Stiu ca as face orice numai ca sa am ce vreau. Stiu ca nu mai vorbesc cu oameni ce ii cunosc. Stiu ca nu-mi place sa ai ce am si eu. Stiu ca nu te las sa ma cunosti cu adevarat. Stiu ca sunt egoista si ca vreau totul pentru mine.
Sunt egoista. Stiu. Stiu ca in clasa a VI-a am furat cheile colegului de banca numai pentru a ma baga in seama. Pentru a ma pune pe mine pe primul plan. Stiu ca elimin unele personae din anturajul meu numai pentru a fi eu centrul de interes. Stiu ca stiu multe lucruri dar nu le spun nimanui. Stiu ca de multe ori sunt invidioasa si stiu ca imi trece repede. Stiu ca pot sa fiu mai mult de atat si stiu ca stiu ca am o mare lene in mine.
Stiu ca multi merita mai mult. Stiu dar nu zic nimanui.
De ce? Pentru ca sunt egoista si egocentrista.
De multe ori egoismul ma duce la teama. Teama de a nu fi cineva mai sus de mine. Si atunci egoismul revine si elemina orice urma de concurenta. Desi sunt competitiva si imi place concurenta, egoismul ma transforma intr-o lasa. Pentru ca asta sunt. Sunt o lasa si recunosc. Si nu stiu daca o sa ma schimb vre-o data.
Stiu ca sunt egoista. Stiu ca nu-mi place sa dau telefonul colegelor ca sa-si ia melodii. Stiu ca-mi place sa ma dichisesc. Stiu ca multe persoane ce mi-ar putea fi prietene ma vad ca pe o imfumurata. Asta si sunt. Stiu ca nu-mi place sa aduc ojele de acasa la scoala, pentru colege. Stiu ca asez oamenii intr-o anumita ierarhie in mintea mea dupa anumite criterii; criterii destul de drastice. Stiu ca as face orice numai ca sa am ce vreau. Stiu ca nu mai vorbesc cu oameni ce ii cunosc. Stiu ca nu-mi place sa ai ce am si eu. Stiu ca nu te las sa ma cunosti cu adevarat. Stiu ca sunt egoista si ca vreau totul pentru mine.
Sunt egoista. Stiu. Stiu ca in clasa a VI-a am furat cheile colegului de banca numai pentru a ma baga in seama. Pentru a ma pune pe mine pe primul plan. Stiu ca elimin unele personae din anturajul meu numai pentru a fi eu centrul de interes. Stiu ca stiu multe lucruri dar nu le spun nimanui. Stiu ca de multe ori sunt invidioasa si stiu ca imi trece repede. Stiu ca pot sa fiu mai mult de atat si stiu ca stiu ca am o mare lene in mine.
Stiu ca multi merita mai mult. Stiu dar nu zic nimanui.
De ce? Pentru ca sunt egoista si egocentrista.
De multe ori egoismul ma duce la teama. Teama de a nu fi cineva mai sus de mine. Si atunci egoismul revine si elemina orice urma de concurenta. Desi sunt competitiva si imi place concurenta, egoismul ma transforma intr-o lasa. Pentru ca asta sunt. Sunt o lasa si recunosc. Si nu stiu daca o sa ma schimb vre-o data.
0 comments:
Trimiteți un comentariu