" 20 Martie. Unbelieveble. Sunt... La Bucuresti! Am fugit ca de obicei de problemele de acasa, din orasul ala... am fugit de toate gandurile si de toate dramele si de toate tristetile. S-au intamplat multe. Dar cel mai recent lucru - si poate si cel mai dureros- este moartea lui Cornel Cimpoae. Am fost, am vazut, am plans. E o lume mica. Zgomotul traficului imi fura gandurile si le duce departe; imi place; ma face sa uit de toate cele de acasa, la care oricum o sa ma intors. Bucurestiul este un adapost pentru mine. Un refugiu. Aici nu plang si nu sunt trista. Nu ma gandesc la moarte si nu sunt melancolica. Aici nimanui nu-i pasa. Aici rad, aici fumez si ma uit lung la lumea de pe strada. Aici am priveliste la bulevard de la etajul 6 din 8. Aici masinile sunt in numar mare si la 3 noaptea. Aici.. ma energizez si toata viata orasului o sug ca un vampir insetat si o transform in optimism. A trecut mult de cand nu am mai vorbit cu cineva si faptul ca sunt aici, acum, imi este mai mult decat benefic. O sa am timp sa plang iar cand ma voi intoarce acolo.. in orasul ala, pe strazile alea, in camera aia, in locul ala, in sala aia, in ... teatrul ala..
Ascult "P. Diddy - I'll be missing you". Asta ascultam ieri, pe drum, in masina si ma napadeau lacrimile. Azi e bine. Doar ma gandesc la cat de cretina e viata si la discursul ce I l-am tinut miercuri seara lui Dumnezeu. Era ceva de genu: "De ce te prefaci sa esti bun si darnic cand esti la fel ca noi toti? Ne dai viata, ne lasi sa ne amagim ca dobitocii cativa ani buni si dupa ne-o iei?! De ce nu ne zici macar cand vom muri? NU! Tu ne lasi sa induram chinurile vietii de parca te-ai razbuna pe noi! Noi ce mama masii ti-am facut de ne tratezi asa? Noi nu am cerut sa venim pe lume! Tu singur ei vrut sa-l faci pe Adam! El nu a vrut! Si chiar daca Eva a pacatuit, nu puteai s-o ierti in pizda masii? Ca lumea te lauda ca esti darnic si inimos! Pe dracu! Nici nu ma mir de ce exista rau facatori! ca noi suntem facuti dupa chipul si asemanarea ta! Ne lasi sa ne amagim! Ne iei viata cand n-ai ce face! Si noua, celor care ne-o iei, nu ne-ar pasa, ca ne-am duce dracu in lumea "cealalta"! da' le pasa prostilor de langa noi! Si asta e si mai oribil din partea ta! Sa faci mai multi sa sufere! Esti un egoist! Nu-ti pasa de noi! Noi nu am cerut nimic! Tu ne-ai facut.. tu sa ai grija de noi"
Cam lung. Suna pacatos, stiu!A iesit sor'mea din baie. Ma duc sa vad ce face. "
" 8.52 AM. Azi plec. Trist. Din lipsa internetului (desi avem, da' nu ma lasa) trebuie sa ma invat sa scriu de mana. In minte am atat de multe idei si de ganduri incat toate se invart si se face un mare mare blank! Ma simt ciudat. Soarele imi vine drept pe toata partea stanga a corpului. Nu-mi sta capui la nimic. Azi m-as lasa purtat de vant... nu prea am chef de ceva anume.. dar abia daca e o adiere mai rece afara.
Orasul asta.. nici nu stiu cu ce sa incep ;)) E absolut minunat!! Ii inteleg pe cei care stau aici sa spun ca este un oras urat, gri, aglomerat, zgomotos si toate cele, dar pentru mine e un refugiu. Multitudinea de strazi, de oameni, de cladiri, de masini si de zgomote pur si simplu imi fura mintile si ma fac sa uit de tot ce e acasa. "
Asta e cam tot. Poate pare putin, poate nu suna chiar atat de metaforic pe cum va asteptati [daca o citi cineva abertiunile mele] sau poate nu va convine. Mie nu'mi pasa. Eu scriu aici pentru ca ma simt eu bine.
0 comments:
Trimiteți un comentariu