Nu ma duce capu' acuma

Da. A trecut mult timp de cand n'am scris nimic. De ce? Pai... as minti sa zic, ca, liceul imi ocupa "tot" timpul. Nu stiu.
Sunt bine. Sau asa imi place sa mint. In realitate am inceput sa ma simt din ce in ce mai singura. Nu inteleg de ce. Ma surprinde uneori faptul ca am oameni aproape ce sunt constienti de prezenta mea si eu nici nu'i observ. Azi, de exemplu. Am stat acasa. Am fost "bolnava". Jumtate de zi am stat in pat, ca un peste pe uscat. M'a sunat o colega sa vada ce e. I'am zis ca mi'e rau. La 12 am primit un sms; nu mi'a pasat de el. Nici daca as fi avut credit nu as fi raspuns [stiu, uneori ma comport mai stupid si mai imatur decat orice pe lume]. Dup'amiaza am vb cu o alta colega. Am ramas placut surprinsa sa vad ca'i pasa de ce s'a intamplat cu mine [nu zic ca lumii nu'i pasa de mine, zic doar ca nu mai stiu cu'i pasa de mine] - daca citeste postu' asta, isi da seama ca despre ea vb. Am discutat. Pe net. Ca asa'i frumos. Am inceput sa realizez ca pe zi ce trece ma tampesc. Urasc adolescenta.
Ca in fiecare luna a anului, am o obsesie. Luna asta, e cu teatru' [din nou! ! !]. Am fost, am vazut, am placut, am uitat sa dau play in continuare si totu' a ramas pe pause. Luna asta mai e si facebook [ma mir cum de am trecut asa repede de twitter; mai e putzin si se face un an]. Vizitez acelasi cont de facebook zilnic [nu precizez al cui e, cineva s'ar putea sa stie] fara nici un motiv. Intru, ma uit, ies. Ma uit la poze. Foarte multe. Foarte artistice. Foarte expresive. Incerc, sau poate ma prefac, ca invat ceva din ele. Pana acum, ma mint singura ca, am invatat sa'mi iubesc orasul. Mda. Obsesiile mele lunare. Ma gandesc ce mai urmeaza anu' asta :-?
Cineva mi'a zis ca'i e dor de mine [sper sa nu citeasca]. N'am zis nimic. Nu mi'a pasat. Am ramas rece. Din nou, nu inteleg de ce. De obicei eu eram cea care urla si dadea din picioare dupa cineva sau ceva. Ma mai suna mama si'mi zice ca'i e dor de mine. Nu'mi pasa. Colega mea imi zice ca ma iubeste [asa obisnuiam sa ne zicem]. Ma uit la ea cu ochi mari si "fake'uiesc" un zambet. Ea face bot si "se supara". Incepem sa radem [mai mult ea..]. Apoi ma simt prost pt ca in adancu' mintii mele ma gandesc daca nu cumva isi da seama ca nu'mi pasa. Ce naiba am nu stiu. NU STIU! Oare devin imuna la afectiune? Nici nu vreau sa stiu..
De o ora ascult Zece de Florin Chilian. Obisnuia sa nu'mi placa mel de el. Plus. O alta premiera: am citit din blogu' lui Tudor Chirila. Nici de el nu obisnuia sa'mi placa. Si nici nu'mi place. Imi place doar felu' cum scrie. Si daca tot pomenim de scris, imi place cum scrie o colega [am vb mai sus de ea; acum e imposibil sa nu'si dea seama ca de ea vb]. Are ceva special si pur si simplu simt ca pot discuta cu ea. Despre orice. [ma streseaza messu'; doar ce a intrat una pa mn knd gandeam shi eo mai "adanc" :))]
Am reluat melodia :)). Asaaa. Deci. Ma plictisesc. Ma plictisesc in casa. Tot timpu'. La scoala, la fel. As chiuli zilnic. Tata nu ma lasa sa transfer. Imi vine sa fug de acasa, da' ma gasesc oriunde m'as duce. Ma gandesc sa ma omor. Da' ma gandesc asa, in treacat, aproape zilnic, cand vin de la scoala, in timpul orelor, cand mananc de pranz, cand ma uit la televizor, cand imi intind paru', cand intru pe mess, cand fac poze.. Nu'mi place ce se intampla.
Vreau sa mai merg pe campu' acela pe care am fost asta vara cand am fost sa'l iau pe Pufi si am alergat printre buruieni pana ce mi'au facut rani adani si mi se inroseau sosetele. Vreau sa mai merg prin nisip si sa ma uit la urmele mele si din nisip sa ajung pe pamantul uscat si sa ma asez pe el, sa aud adierea vantului, mustele si sa fac poze. Mai vreau acolo! Si pana la vara mai e mult. Si vremea e urata. Si ma enerveaza. Si nimanui nu'i pasa.
As mai vrea totusi sa stau o saptamana intreaga, la mine in camera, cu Bimbo in brate si sa nu fac altceva decat sa ma gandesc si sa vorbesc singura [nu ca nu as face'o si acum]. Sa ma gandesc la toooot tot tot. Tot ce'mi amintesc. Si stiu ca nu mi'ar face bine. Dar asta vreau.
Mai vreau ceva.. ceva la care ravnesc ca un caine nehranit de 2 saptamani inchis intr'o cusca si inafara ei sta o bucata de carne mare. Asa'mi doresc eu.. da' ar fi prea stupid sa zic. De ce sa'mi zic pana si cea mai adanca dorinta [si nu, nu e nici de cum o prostie]?
Ma simt mai bine. Am aiurit destul pe aici. Cred ca o sa vin mai des. Mda.